Shopping si blasfemii

Sunt cam suparata pe Doamne Doamne asa ca ne vedem foarte rar in ultima vreme. Prin urmare, pana cand ancorez iarasi in spiritualitate, ma joc putin cu "ma liberte de panser". Cu alte cuvinte, am devenit o pricinoasa: nu-mi convine nimic si critic tot ce misca.Unde mai pui ca incep sa plang din senin si vreau s-o zbughesc la sanatoasa, eventual intr-o lume in care sa nu dau nimanui socoteala. Din pacate lumea aia nu se lasa usor de gasit si raman blocata in realitatea asta calda-rece cu sanse de furtuni si inundatii.

Ieri am fost sa caut un cadou. Dupa patru ore de amenteala printre rafturi m-am dat batuta: nici tu cadou, nici shopping therapy, nici voie buna, nici multumire de sine ca am facut vreo afacere. Doar o rochie putin atinsa la metrou, nervi cat cuprinde, dureri de picioare si stare de oboseala generalizata.. Nu era mai simplu daca nu trebuia sa cumpar nimic? Cine a inventat hainele si shoppingul? Ce vrajitoare? Ce japita? Ca om bun si asezat cu siguranta nu era!

Si tot bolborisind asa ma vad la metrou oftand pentru vremuri in care nu era important ce marca de blugi aveai sau daca parul tau este "domesticit" si in concordanta cu normele sociale ale vremii. Pentru vremuri mai naturale cand omul era in comuniune cu natura etc etc..

And then it hit me! Daca stai putin sa te gandesti,ce-i mai grav? Ca Adam a mancat din marul ala, bata-l vina? Sau ca si-a dat seama ca e gol? Marul cu siguranta nu i-a placut -am putea spune ca "i-a stat in gat" - dar consecinta majora a gestului sau, izgonirea din Rai, o simtim de fiecare data cand mergem la shopping. Ne dam seama ca suntem goi si ne apuca rusinea. De-aici se dezlantuie iadul: oamenii se calca in picioare pentru reduceri, se impopotoneaza cu materiale sintetice, isi vopsesc unghiile verde fosforescent, isi cumpara pantofi cu platforma, fac orice ca sa arate mai mult sau mai putin a oameni! Stai sa te gandesti daca oare nu-i pacat ca prin rusine am ajuns sa fim "fiinte sociale"? Acum, daca ar fi sa sucesti situatia biblica, sociologic vorbind, oare pomul ala nu era un pom de reguli sociale? Si faptul ca pleci din Rai nu e un inceput de anomie? HA HA, se vede ca imi place ceea ce am invatat

Anyway, am venit acasa si am zis ca ma linistesc daca fac o baie si citesc o carte. Baie n-am mai apucat sa fac dar am citit Tony Buzan si i-am gasit Visual mind pe net. Acum e pe desktop dar nu e asa de stralucit pe cat mi se parea. Tot navigand, ghici unde ajung? La diferenta dintre partea stanga a creierului si cea dreapta.

Am crezut ca e vreo facatura: de asta mi se pare mie lumea un chin! Traiesc inconjurata de oameni "de creier stanga"! Eu sunt dreptace 70%, cu Secventialitatea cel mai putin domniant aspect. (Probabil de aia sar de la una la alta). Inclin sa cred ca Raiul era cand oamenii gandeau cu partea dreapta..

Iata lista cu atribute, poate sunteti de acord:

http://www.angelfire.com/wi/2brains/right.html

On se voit demain :)

Perceptie

Eu sunt scunda, el e mai inalt.Eu sunt satena, el e brunet. El e mamos, eu am nevoie de satiu personal. Eu cred in instinct, el planifica. Mie imi place sa ma plimb noaptea pe strazi, lui ii place ziua la gratar. Eu vreau sa citesc,el ar iesi la bere. Eu sunt dezastru, el n-ar lasa o picatura de suc sa ajunga pe masa. Mie nu mi-e frica sa o iau de la capat, lui nu-i plac inceputurile. Eu cred ca este un timp pentru toate, el crede ca timpul trece. Eu pictez, lui nu-i place sa scrie. Eu sunt sociolog si el inginer. Eu vreau o camera rotunda, el vrea plan patrat. Eu vreau pereti cu office borduri si vise, el vrea rafturi suspendate. Eu vreau sa aranjez casa Feng Shui, el vrea sa schimbe usa cand acolo e Cinci Galben. Eu am trei perechi de pantaloni, el 57 camasi. Eu vreau sa pun dulapul de-ndoarselea, el nu-l poate deschide altfel. El e rational, eu sunt idealista. Eu caut jobul perfect, el vede doar rutina. As putea pleca si din tara, el nu se vede decat in Bucuresti. Eu abia vorbesc cu fratele meu, el tine legatura cu verisorii din tari straine. Eu nu-i sun pe ai mei asa des, el vorbeste zilnic cu ai lui. Eu sunt "salbatica", el e Chief.
El cauta perfectiune, eu nu pot trai fara adaptabilitate.

Nu vreau sa fiu vierme!

I can't get no .. sleep

Sunt atat de obosita incat imi simt tamplele grele. Am incercat deja sa ma bag in pat, mi-am luat si pijamalele, am aranjat cearceafurile : totul ca sa fie somnul cat mai bun. Si na! uite ca nu dormi asa cum iti asterni. Mi-am pus la plesnit niste floricele de la Mogy ( ca stiu sigur ca trb 3 minute la micro) si mi-am stors doua grepfruit-era sa zic grefe- in loc de vin alb. Nu m-am uitat daca sunt filme, dureaza prea mult.. Incerc cu un articol sau un eseu, poate ma ia somnul. La stiri am incercat sa ma uit dar intru in panica : vine potopul si eu nu stiu sa inot..

Hai sa incercam putin mind dumping.. poate dorm si eu o tzara in seara asta.
Favorite topic: senzatia de copleseala si cum sa scap de ea. Simplu, ma gandesc ca sunt la Boca si ma dau in leagan. Deja mi-am pus poza pe telefon cu leaganul de la par. Ce inspirata am fost cand am facut cadrul asta. Oricum, daca tot s-au inventat telefoanele cu camera atunci macar asa sa il folosesc pe al meu. Sunt curioasa daca salcamii pe care i-am plantat cu ai mei au rasarit. Stai, stiu sigur ca au rasarit pentru ca avea mami grija de ei. Dar oare sunt in linie dreapta sau ne-am muncit degeaba cu sforile si cu masuratorile.. Simt nevoia sa ma dau pe leagan si sa scap de toate grijile. Sunt ingrijorata de: faptul ca nu o sa avem concediu vara asta si ca de aici va fi izvor de scandal. Apoi, trebuie sa ma gandesc cum sa scriu articolele alea si daca vor iesi bine. Mai e si proiectul cu educatia care tot in toamna trebuie sa inceapa. In septembrie este conferinta aia de la SACR, poate ajung si eu cu un mic eseu, exact de ziua mea! Ca si anul trecut cand am avut prezentarea la ICCV cu Miriam. OF, iar o sa fie ziua mea.. Ce aiurea ca mai trece un an! Cred ca anul asta se implinesc cinci ani de cand am fost intrebata pentru prima data (in mod serios, adica la un interviu) unde ma vad peste cinci ani.. Well, here I am :) still standing. Nu ma intreba unde sunt ca sunt peste tot. Imprastiata. Intrebarea ramane daca vreau sa fiu mai focusata. HA HA . Oare ce sa insemnea asta? Ma tem ca daca ma centrez pe un singur lucru ajung sa fiu obsedata. Nu-i de-ajuns ca mi se fixeaza in minte lucruri si nu scap de grija lor decat dupa ce le termin, one way or the other? Nu, imi trebuie cel putin trei subiecte la care sa ma gandesc. Unul este prea putin si risc sa patesc ca in clasa a treia. Atunci am dat o lucrare la matematica (super simpla de alt fel) si eu m-am impotmolit la primul exercitiu si tot timpul alocat lucrarii nu am facut altceva decat sa iau exercitiul de la capat si sa rup foaia cand greseam. A fost prima si ultima data cand au chemat-o pe mama la scoala in calitate de parinte (oricum era profesoara la scoala unde am invatat). Cine oare imi mai da mie o alta "lucrare" cum s-a intamplat in clasa a 3a? Clar ca nu mai sunt privilegii psihologice de genul asta, mai ales ca am trecut si de perioada adolescentei.. Ce alta scuza as mai putea avea. So, bottom line: cel putin trei subiecte de medidat, las deoaparte grija de concediu- zarurile bla bla- si maine o sun pe mami sa o intreb de salcami si daca mai este leaganul meu acolo. Intre timp, somn usor Monica si bafta maine!

Short attention span

Buna seara,

Astazi am vorbit despre scopuri, interese si despre masura in care eu imi cunosc interesele sau am capacitatea de a-mi cere drepturile. Macar de m-as fi dus la un training.. dar nu! era doar un birou prea alb cu doar doi oameni :) Nu ma intrebati cum s-a rezolvat toata povestea. Nu ma intrebati cum de am vorbit o ora intreaga cand venisem penru o replica de cinci secunde. Stiu doar ca mainile lui spuneau alta poveste.. My kind of story

In alta ordine de idei, Bucurestiul este minunat la ora noua seara. Am mers pe jos pana la Universitate si apoi cu 336 pana acasa. Un tip a incercat sa ma agate la Universitate (funny). Wild Horses si Supergirl sunt cam depasite, ce-i drept, dar In a manner of speaking este balsam pentru suflet!

Mai am timpane si inca par functionale. Acum totul s-a invaluit in liniste :)

Shopping/to do list pentru tomorrow: baterie de ceas, factura de telefon, cafea la Festival 39, Asteptarea sau Noapte buna copii,vorbit cu cei de la Vodafone şi work happily ever after

Oare o sa ma invat minte vreodata?

@teren

Mi-am gasit "teren". Era si timpul! Prea lunga starea asta liminala. Sase luni si ceva(!)
Un mic amanunt : ma tem ca abordarea mea initiala asupra lumitelor acestei lumi nu a fost cea mai inspirata. Simt ca am incalcat toate regulile posibile. Cred ca sunt privita ca o ciudatenie. Sunt atat de preocupata sa observ totul in jurul meu incat uit de mine si de ce trebuie sa fac. Cred ca daca imi mai iau o avertizare pot sa-mi iau adio de la clubul Frumusica. Tineti-mi pumnii sa rezist macar un an.

Un lucru este clar: am avut dreptate! Am avut dreptate cand am spus ca orice lucru ce mi se intampla este exact ce trebuia sa se intample. Oricat de dezamagita ar fi mami,indiferent de cat de entuziasmat este tati, mi-am gasit exact lucrul de care aveam nevoie. Si, spre bucuria mea,cei pe care aveam nevoie sa-i intalnesc sunt aici.

Este prea devreme pentru declaratii de dragoste, dar am gasit pe cineva cu aceeasi "secret life" :)

Mai vorbim