miercuri, aprilie 20

Stiu ce vreau


Matematica.
 Mi-e dor de matematica. Cine ar fi crezut ca voi spune vreodată cuvintele astea?Cu atat mai mult cu cat unul dintre principalele refrene imprimate in memoria mea auditiva aparține profesorului meu de matematica : "tu nu ești logica, ești intuitiva". Cred ca au trecut mai bine de zece ani de când ecoul asta își face simțita prezenta in căpșorul meu. Este un fosnit ca fustele prea lungi ale unei țigănci in târg care nu are nimic de vânzare dar se plimba de colo pana colo.

Acum sunt in starea in care incerc sa rezolv urmatoarea ecuatie: teoria lui Thomas+ imaginatia lui Einstein=adevarat. Sa explic.Teoria lui Thomas este citatul care m-a facut sa iubesc sociologia. Este asa: lucrurile definite ca fiind reale devin reale prin consecintelele lor. Imaginatia lui Einstein este prescurtarea pentru un alt citat : "imaginatia este mai importanta decat cunoasterea". Stiu ca ambele au fost extrase din context si popularizate intr-o maniera prescurtata. Cu toate acestea, alaturarea dintre cele doua ma opreste din activitatile zilnice si ma propteste pe ganduri cat ai zice "peste".

Sa fac o lista cu dilemele mele? Daca Thomas are dreptate atunci lucrurile "reale", pentru ca depind de "definirea" lor pentru a "deveni" nu sunt reale in sine. Realitatea lor depinde de definirea lor.Definirea lor implica definirea consecințelor lor. Ceea ce înseamna ca o consecința este ceea ce face ca un lucru sa fie "real". Dar consecințele sunt, prin definiție, ceva post-factum. Dupa ce s-a petrecut "lucrul real" apar si consecințele acestuia. Teoretic,lingvistic asta ar fi ordinea. Practic, asa cum am vazut peste tot pe unde exista banci se aplica teoria lui Thomas.  Asta înseamna ca "lucrurile reale" sunt mai putin reale si se apropie mai mult de imaginație. Pentru ca "realitatea" lor depinde de definirea lor care se face prin inițializarea consecințelor in mintea celui care definește. Ceea ce implica faptul ca "realitatea" "lucrurilor reale" este mai intai imaginara.

Acum intra in ecuatie Einstein. Este imaginatia mai importanta decat cunoasterea? Depinde. Nu, nu este una mai importanta decat cealalata. Nu exista comparatie intre cele doua pentru ca una se refera la lucrurile care sunt deja stiute (cunoasterea) si cealalta se refera la lucrurile care nu exista inca pentru ca, logic!, sunt imaginare. 

Darr.... imaginatia este, asa cum am dedus din teoria lui Thomas, primul pas catre "realitatea" lucrurilor reale. Iar cunoasterea este multitudinea lucrurilor definite ca fiind reale. Rezulta ca am urmatoarea succesiune: imaginatie- definire- realitate-cunoastere.  Cel mult, imaginatia este anterioara cunoasterii. Dar imaginatia este un proces care se bazeaza pe cunoasterea anterioara. Probabil este un fel de sarpe care-si mananca coada. Imaginatie-definire-realitate-cunoastere-imaginatie-definire-realitate-cunoastere..
Atunci adevarul este ca realitatea este i-reala (imaginatie+ real)?

Ca sa revin, stiu ce vreau, cel putin la nivel intuitiv: vreau sa imi imaginez adevarul. 
Iți dai seama ce consecințe ar avea lucrul asta?

luni, aprilie 11

Clar uniune




Clar-uniune nu exista in Dex. Ma gandeam la un titlu pentru aceasta postare si mi-a venit din senin. Senin de la "cer senin". Cer clar. Claritate. Mai multe claritati. Sase, daca stam sa numaram, cate una pentru fiecare simt. Toate simturile la un loc. Toate claritatile la locul lor. Claruniune. Logic? Clarrr..

Intotdeauna am simtit starea celorlalti. Stiu ca-i zice "clarsimtire" de cand am terminat cursul de reflexoterapie. La examenul final profesorul m-a depunctat pentru ca "toata energia trece prin mine". Vorbele lui nu ale mele. Mi-a fost chiar ciuda pentru ca aveam impresia ca exact asta trebuie sa se intample in timpul unui masaj.Clar, nu mai fac reflexo! 

Acum s-a imbugatit "simtirea" cu vazul. Este ca si cand dintr-o data cineva imi pune un corset in jurul mijlocului. Pret de cateva secunde am senzatia unor furnicaturi "luminoase". Cand se termina secundele, furnicaturile se strang intr-un loc deaspura stomacului si incep sa vad. Imagini frante, surprinse ca si cand privesc cu coada ochiului dar imi apar "din fata" (cumva).

 Clarauzenia e doar pentru momente cheie. A  inceput cu un raspuns la o singura intrebare, cand am baut un cafe-frappe, sa tot fie un an de atunci.. Radioul meu mic si patrat porneste cand are chef si ma lasa sa ascult doar referenul unei melodii apoi se "transforma" iarasi in "auxiliary line" si vrea sa fie boxa. Duminica transmisiunea dureaza mai mult.

 De la inceputul anului am si "mirosenii". Cand sunt la birou imi intreb colegii daca si-au schimbat parfumul. Cand sunt acasa il miros si ma sperii pentru ca toate geamurile sunt inchise . Este acelasi, altul decat celelalte patru pe care le tin in frigider. Aseara  m-am simtit happy happy. Stiu ce senzatie este.  Astazi am vrut sa dau un mesaj si sa spun "m-am lasat eu de tutun si te-ai apucat tu de...." Ca de obicei, ma abtin.
Stiu ca va veni si ziua in care nu va mai fi loc de indoieli. Oare o sa tastez  un "ti-am simtit gustul azi"?
Ups, cred ca am facut asta deja, indirect.. Oare sa sterg? Stau linistita pentru ca orice ar fi tot acolo ajungem!. Clar. Uniune.
Clar-uniune