Split :tragica impartire

Am fost ieri seara cu Emil la vizionarea filmului Split, la cinematograful din Baneasa Shopping City. Stiu, ce introducere banala.. Oare nu puteam deschide paragraful cu o fraza mai interesanta? Probabil ca da, dar o parte din mine simte nevoia de un pic de banalitate, ca o bara din aceea pe care acrobatii o folosesc atunci cand merg pe sarma la inaltimi terifiante.Am ajuns acasa si am simtit nevoia sa fac o baie fierbinte.. altfel cum as fi putut dormi?

Nu imi amintesc ultima data cand am fost asa de marcata de un eveniment artistic. Da, asta este sintagma cea mai potrivita. Initial am vrut sa incep prin a spune ca filmul este "bestial", la propriu si la figurat. Acum mi se pare ca o astfel de caracterizare spune prea putine. Este un film cu adolescenti, deci cuvantul "bestial" s-ar regasi cat de cat in vocabularul lor. Este un film de groaza pentru ca nu m-am putut uita la toate scenele fara a-mi pune mainile la ochi si degetele in urechi. Este un thriller pentru ca te tine agitat pe tot parcursul dar macar cineva supravietuieste. Este o drama pentru ca personajele principale au, sa spunem intr-un mod cuminte, o "bogata viata interioara". Este totodata un film psihologic pentru ca descrie intreg arealul de sentimente, emotii si stari pe care le poate simti un personaj. Cate filme sunt deja intr-unul singur? Cinci? Wow! Eficienta maxima, nu-i asa? 

Povestea este simpla: urmarim cateva zile din viata unui personaj care sufera de "tulburare de identitate disociativa" si il vedem cum se transforma pe rand intr-un barbat obsesiv compulsiv care detesta dezordinea, o femeie foarte sigura pe ea dar cu instincte de ingrijire, un baietel de noua ani care danseaza freestyle pe ritmurile Kanye West, un creator de moda ce merge la psiholog, si pentru cateva minute, un lector in literatura hindusa, un diabetic cu pasiune pentru jogging si, nu in ultimul rand pe Kevin Womble Crumb. Kevin si Crumb stiu sigur dar nu-mi mai amintesc exact daca e Womble sau Warren... Eram prea prinsa de actiune sa tin minte toate detaliile...Ma intreb daca viata mea ar depinde de cuvintele astea le-as putea tine minte? Sau sa le rostesc cu asa forta incat sa pot inmbalzi Fiara?

Ce Fiara? Partea aceea care vrea sa raneasca pentru ca a fost ranita, care vrea sa se razbune cand i se face o nedreptate, toata mahnirea, toata suferinta, toate frustrarile, toate umilintele, toate neputintele, toate durerile indurate, toate gandurile meschine, toata furia intr-o singura fiinta, personificata exemplar de James McAvoy cu atata prezenta si asa o traire artistica incat pleci din sala cu toate micro-expresiile tiparite pe piele ca o amintire a tot ce poate fi mai uman si mai inuman totodata..

Apropo, despre ce Fiara e vorba? V-ati prins? Este cea care e in "lumina" de la inceputul filmului. Se ascunde in vazul lumii. Spoiler:  nu e Kevin

Follow-up

Am primit un mail la sfarsitul anului, un mesaj pe care il așteptam de ceva vreme, de prea multa vreme...  Inca nu am raspuns. In buna traditie a procrastinarii mai poate astepta o luna-doua, pentru ca am atatea variante incat nu ma pot hotari care dintre ele este cea mai indicata. Acum ma gândesc ca nu voi raspunde  pentru ca nu are rost sa incep o discutie care trebuia incheiata "mai demult". Cel mai scurt raspuns ar fi : "Cu placere, credeam ca am facut mai mult de atat dar asta e...". Ce "mai mult" si pentru ce "cu placere" sunt cuvintele care pot incepe un text atat de lung incat risca sa rivalizeze cu tot ce am scris pana in acest moment. 

Cat am scris pana in acest moment? 47 de postari pe blog (plus cele sterse in total vreo 100), textele pt licenta, textele pentru master, textele pentru doctorat, un inceput de carte, un caiet intreg de afirmatii pozitive si toate caietele care au ajuns maculatura din clasa I pana la liceu, inclusiv. Lesne de inteles, mi s-a facut pofta de tastele colorate cu oja ale laptopului meu care traieste fantomatic sub masuta lui Panait. 

Panait este televizorul meu; locuieste intr-un apartament cu 3 spre 4 camere langa o cutie de bijuterii si doua incarcatoare de telefon. Cand voi lua mobila in sufragerie Panait isi va schimba domiciliul dar pana atunci trebuie sa pun parchetul peste norisorii pictati in hol si sa schimb usa cu model a la Klimt. Nu stiu cum le voi incropi pe toate, deocamdata rezist eroic pe meterezele stabilitatii financiare pana cand comisia de evaluare va da un raspuns favorabil incercarii mele de a obtine glorie stiintifica. Pana una alta, am demarat un proiect antreprenorial si ma gandesc ca e timpul sa-mi dezvolt abilitatile de textier talentat. 

Ce urmeaza? Ma gandesc sa fie un "follow-up" de la ultima postare, cea cu matematica. Universul a facut in asa fel incat am re-descoperit in biblioteca mea ascunsa in cutii de carton urmatoarea carticica, cumparata mai demult de la anticariatul meu preferat: 

https://www.amazon.com/Geek-Logik-Foolproof-Equations-Everyday/dp/B003NHR71C

Asa ca, sit back and relax pentru ca impreuna vom explora cele mai presante dileme vreme de 50 de ecuatii si tot atatea postari. 

 Oare cu ce sa incepem? O, stiu eu! : Should quit your job?