Am fost ieri seara cu Emil la vizionarea filmului Split, la cinematograful din Baneasa Shopping City. Stiu, ce introducere banala.. Oare nu puteam deschide paragraful cu o fraza mai interesanta? Probabil ca da, dar o parte din mine simte nevoia de un pic de banalitate, ca o bara din aceea pe care acrobatii o folosesc atunci cand merg pe sarma la inaltimi terifiante.Am ajuns acasa si am simtit nevoia sa fac o baie fierbinte.. altfel cum as fi putut dormi?
Nu imi amintesc ultima data cand am fost asa de marcata de
un eveniment artistic. Da, asta este sintagma cea mai potrivita.
Initial am vrut sa incep prin a spune ca filmul este "bestial", la
propriu si la figurat. Acum mi se pare ca o astfel de caracterizare
spune prea putine. Este un film cu adolescenti, deci cuvantul "bestial"
s-ar regasi cat de cat in vocabularul lor. Este un film de groaza pentru
ca nu m-am putut uita la toate scenele fara a-mi pune mainile la ochi
si degetele in urechi. Este un thriller pentru ca te tine agitat pe tot
parcursul dar macar cineva supravietuieste. Este o drama pentru ca
personajele principale au, sa spunem intr-un mod cuminte, o "bogata
viata interioara". Este totodata un film psihologic pentru ca descrie
intreg arealul de sentimente, emotii si stari pe care le poate simti un
personaj. Cate filme sunt deja intr-unul singur? Cinci? Wow! Eficienta
maxima, nu-i asa?
Povestea este simpla: urmarim cateva zile din viata unui personaj
care sufera de "tulburare de identitate disociativa" si il vedem cum
se transforma pe rand intr-un barbat obsesiv compulsiv care detesta
dezordinea, o femeie foarte sigura pe ea dar cu instincte de ingrijire, un
baietel de noua ani care danseaza freestyle pe ritmurile Kanye West, un
creator de moda ce merge la psiholog, si pentru cateva minute, un lector
in literatura hindusa, un diabetic cu pasiune pentru jogging si, nu in
ultimul rand pe Kevin Womble Crumb. Kevin si Crumb stiu sigur dar nu-mi
mai amintesc exact daca e Womble sau Warren... Eram prea prinsa de
actiune sa tin minte toate detaliile...Ma intreb daca viata mea ar depinde de cuvintele astea le-as putea tine minte? Sau sa le rostesc cu asa forta incat sa pot inmbalzi Fiara?
Ce Fiara? Partea aceea care vrea sa raneasca pentru ca a fost ranita, care vrea sa se razbune cand i se face o nedreptate, toata mahnirea, toata suferinta, toate frustrarile, toate umilintele, toate neputintele, toate durerile indurate, toate gandurile meschine, toata furia intr-o singura fiinta, personificata exemplar de James McAvoy cu atata prezenta si asa o traire artistica incat pleci din sala cu toate micro-expresiile tiparite pe piele ca o amintire a tot ce poate fi mai uman si mai inuman totodata..
Apropo, despre ce Fiara e vorba? V-ati prins? Este cea care e in "lumina" de la inceputul filmului. Se ascunde in vazul lumii. Spoiler: nu e Kevin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu