Dintre toate întrebările
posibile ”ce mai faci” mi se pare inutila. Din acest
motiv, trebuie sa recunosc ca toate interacțiunile mele de tip ”small talk”-
sau cum li se spune- încep prin ceea ce ar fi corect sa denumim ”minciuni sfruntate”.
Îmi
pare rău, dar de cele mai multe ori, nu fac ceea ce spun ca fac atunci când
sunt întrebata „ce mai fac”. De asemenea, cei care mă întreabă ”ce mai fac” nu mă
știu prea bine, si prin urmare, vor doar sa umple o tăcere
(probabil) apăsătoare. Cel mai ciudat este cand sunt întrebata ”ce mai fac” de
mai multe ori in aceeași conversație. Din fericire, prietenii mei nu fac tertipuri
din astea cu mine. Prietenii mei mă întreabă direct ”cum ești” si , prin
urmare, le spun ce mai fac, de cele mai multe ori.
Acum, de exemplu, oglindesc.
Tranzitiv, reflexiv, la propriu si la figurat. Mă simt de parca as fi un panou
solar, totul se amplifica si neuronii mei ”de oglindire” acționează la puterea
conexiunilor dintre ei. Visez de parca viată mea ar depinde de asta.
Subconștientul meu fixist nu are limite sau jene. Se dezinhiba instant si ma
trece prin tot felul de scenarii de la scarificarea unor porci vorbitori pana
la discuții filosofice ca in 7 Pounds. Dar, nu-i nimic. Ce contează niște dungi
in plus la cearcăne?
Apoi am
descoperit ca sunt oglindita. Sau oglinda.E ceva reciproc? Ceva, nu stiu ce, se oglindeste..Oare am devenit oglinda sau se oglindeste de ceva timp? Cum este? Care pe care? Cine oglindeste, ce? Am făcut o lista cu toate ipostazele oglindite. Relații, surprize, achiziții, decizii care alterează cursul vieții, scopuri
pe termen lung, temeri recurente: bifat, bifat, bifat, bifat, bifat, bifat.
Cred ca a fost prima data in viată mea cand o lista nu a reușit sa mă liniștească
.Ba nu, mint, a doua…
Poate este de la oglinda de pe
usa. Acum ca a vopsit-o in galben nu m-am indurat sa mai scriu ”door de oameni”,
”door de locuri”, sau ca „mi-e door”. In primul rand pt ca nu am vopsea mov, in
al doilea rand pentru ca cei care mi-au trecut pragul n-au inteles prea bine
faza cu ”door”-ul pe usa , si in al treilea rand pentru ca nu am stiu ce sa fac
cu oglinda din baie .. Cea pe care am scris ”te iubesc” ca sa ascund faptul ca
era atat de veche incat i se vedea folia scrijelita. Da, sigur de la asta
trebuie sa fie.. Acum am doua oglinzi care se oglindesc recirpoc si cred ca se
”iubesc”. Daca asta scrie inseamna ca este.Daca sterg cu diluant trebuie sa
o dau jos ca arata urat si dublul adeziv va lasa urme pe usa.
Acum ca aproape am terminat sa scriu cuvintele imi dau seama ca oglindirea merge mai departe. Universul
o ia razna de aranjeaza juxtapunerile in halul asta! Azi am primit un mic cadou care contine un parfum de camera ( ”love(!)
in life”) si, ghici ce?? Exact! o oglinda pentru geanta.. din aceea cu doua parti
care se oglindesc una pe alta cand se inchide mecanismul.
Acum intrebarea este: ce fac?/cum sunt? Ce sa raspund? "nu se vede? stralucesc!"
