Da, astazi m-am surprins pe mine insumi. Fara sa vreau am dat peste o masina de paine pe care scria- mare cat sa vad si eu fara ochelari : "Paine Titan, paine de bucurestean".Mai , da-l naibii, astia mananca alta paine decat restul lumii?? Amuzanta reactie, nu?
De ce "astia" ?De ce m-am gandit la bucuresteni ca fiind "restul lumii"? CZEB? Ce-ar Zice Ernest Bernea? "Lumea" fiind locul de care apartii, "restul lumii" -tot (si toti ) ce e (sunt) in afara spatiului cu care te identifici. Asta ar insemna ca eu nu ma identific cu Bucurestiul, deci, eu nu sunt bucuresteanca. Ceea ce , antropologic vorbind, nu sunt. Dar oare cinci ani din viata mea nu inseamna nimic? Nu m-am plimbat eu din Fundeni in Dorobanti si din Dorobanti in Drumul Taberei si din Drumul Taberei in Victoriei? Ba da!. N-am eu card de RATB?Ba am! Nu stiu eu cum se ajunge la BCU? Sau la Ateneu? Sau la Universitate? Ba da! Ba da! Ba da! Si, mai mult, n-am mancat eu paine Titan? Ba da!Pai, si atunci ? De ce (mai) fac diferenta dintre lumea mea si lumea lor (a bucurestenilor)? Ma simt motreanca? Nu prea.Ma simt olteanca? Imi place sa ma laud ca sunt olteanca (datorita multelor calitati evidente, desigur ) dar mama e din Sibiu, asa ca .. Ma simt sibianca?Ardeleanca? Mai deloc. Daca stau bine sa ma gandesc, de cand cu evenimentele din Republica Moldova ma tot intreb daca ma simt romanca. Oare cat va dura pana cand voi fi intreabata daca ma simt "europeana"? Si, mai ales,ce-o sa raspund?
Sunt olteanca prin domiciliu, loc de nastere si descendenta translatata (tata e din Mehedinti), ardeleanca dupa mama, timisoreanca prin prisma prietenilor mei si locuiesc de cinci ani in Bucuresti. Da-ti si tu seama daca poti!
O alta modalitate ar fi sa sucesc problema! Sa gandesc nu in termenii locului ci in cei ai "apartenentei la un grup semnificativ" . In anul I am citit "Calatorie in marea burghezie" si am ramas cu o idee : cand nu esti parte dintr-un grup de oameni care poate sa fie recunoscuti prin descendenta , cartea de vizita si elementul-cheie prin care te vor cataloga ceilalti este profesia. Dat fiind faptul ca sunt in Bucuresti pentru a-mi desavarsi educatia/ a-mi practica profesia de sociolog, ar trebui sa ma simt parte din grupul sociologilor. Dar nici asta nu ma ajuta prea mult. Ma simt sociolog? Nu atat de mult incat sa ma inscriu fara rezerve in Asociatia Sociologilor Romani. Suna asa oficial! Eu abia daca ma simt colega cu .. colegii mei (sau fostii colegi de facultate) daramite colega cu profesorii nostri. Daca-mi amintesc bine, nici macar in poza de la sfarsitul festivitatii de absolvire nu apar. Cred ca am intarziat, ca de obicei ..
N-ar fi ceva foarte grav.Sunt obisnuita sa ma simt cat de cat detasata de colegii mei.Partea cu "apartenenta la grup" nu mi-a reusit niciodata pe de-antregul. Din clasa a doua am facut parte dintr-o grupa speciala de limba franceza, cu alti copii care s-au nimerit sa fie premianti in clasa intai. Apoi din grupa de franceza s-a format o clasa speciala dintr-a 5a pana-ntr-a 8a. La fel si la liceu. Prima clasa de mate-info din oras. Cu toate elitismele (era sa zic fitzele ) care decurg de aici... Nici nu m-am mirat ca la facultate din anul I eram doua serii , apoi nu stiu cate grupe pana am ajuns la 5 module diferite. Noroc ca o am pe Miriam!
Ce ma fac de acum incolo? Cine stie prin ce orase sau tari voi mai sta/trece. Cum ma voi simti?Cameleonic, probabil. Banuiesc ca asa ma voi simti. Daca nu stiati, cameleonii isi schimba culorile pentru ca le e frica ..
(posat initial pe 11 august)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu