Emil si Andrei isi zic unul
altuia Foca. Este gluma lor de pe vremea cand Robotzii aveau haz dar eu n-am
inteles cum se potriveste sau daca s-a potrivit vreodata. Andrei nu seamana a
foca iar daca va gandeati ca Emil este foca vreau sa va intreb un singur lucru:
ce foca isi face un “selfie” cu parul de pe piept? Correct,niciuna. Nicicand.In
niciun fel.Pentru ca, vorba manelei,“n-are cu ce”. Mai degraba, Emil seamana cu
un urs.
Un urs mare si colorat.
Singurul lucru mai colorat decat
camasile lui Hawaii este felul in care rade. Are un ras colorat. Portocaliu,
oare? Poate asa se explica pasiunea lui obsesiva pentru culoarea mov:
portocaliul si movul sunt culori complementare. Arata ca un urs, are sonor de
urs dar nu se comporta ca un urs. Cateodata am impresia ca se comporta de-a
dreptul …felin: cand isi trece mana peste frunte ,cand se joaca cu ceasul, cand
se gudura in poze si cand se joaca cu parul fetelor.
Nu l-am vazut in postura de a fi
rapus de vreo raceala aparent incurabila dar intuiesc o asemanare: cu Sheldon.
Stiti voi, cel cu cantecelul. “Warm kitty, soft kitty, little ball of furr..” .
V-a spus povestea cu “kitty”? Nu? Inseamna ca “nu inca”. Stati pe aproape
Deci: i se spune foca, arata ca
un urs, se imbraca a la Rio, rade zgomotos si se pisiceste. Ce altceva? A, da!
Se declara blond, narcisist, manelist, oltean, crescut in Pantelimon,blogger,
piscotar,hater,cinefil si bautor de bere. In aceasta ordine. Eu cred ca doar
una dintre aceste afirmatii este adevarata. Ia sa vedem care dintre ele..
1. Blond nu este pentru ca parul lui are o
tenta de roscat.
2. Manelist
nu este pentru ca nu se penseaza si nu a facut destula “observatie
participativa” prin cluburile care organizeaza Miss Piranda.
3. Nici prin Ferentari nu a fost pentru ca nu-l
mai primeau inapoi in Pantelimon.
4. Cinefil nu este pentru ca un cinefil se
duce sa vada premiere si atunci cand nu sunt “piscoturi”.
5. Daca tot suntem la capitolul “piscoturi”, sa
lamurim o chestier: Emil n-ar cum sa fie piscotar
pentru ca daca ar fi, s-ar fi imortalizat pana acum #momentulala cand el musca
dintr-un piscot inmuiat in vin, intr-un cadru formal, eventual religios.
6. Daca am zis asta inseamna ca sunt hater? Nu stiu exact care e faza cu
“hater-eala”, dar daca are o legatura cat de mica cu ura, n-are legatura cu
Emil. Ca sa urasti ai nevoie de mult cinism si o inclinatie depresiva. Ori,
depresia si cinismul nu-l caracterizeaza. Ironia si inclinatia catre partea
amuzanta a vietii, da.
7. Asta
pentru ca s-a nascut in Oltenia si
acolo, daca nu ai simtul ironiei, este ca si cand n-ai avea instinct de supravietuire.
8. Nici
narcisist n-are cum sa fie pentru ca
niciun om normal, caruia ii pasa de imaginea lui, nu s-ar fotografia cu un praz
in gura. Si nici nu si-ar pune poza la profilul de Facebook! Probabil Emil
simte nevoia sa demonstreze ca este oltean, inseamna ca nu se (mai) simte
oltean. Oltenii nu au nevoie sa demonstreze ca sunt olteni. Oltenii stiu ca
sunt. Stiu ce sunt. Deci, imi pare rau sa o spun, dar cred ca Emil incepe sa
devina ..bucurestean.
9. Nu-mi spuneti partea cu “nu e om, e blogger”. Nu cred o iota! Toti bloggeri
sunt oameni. Obisnuiti-va cu ideea. Cat despre partea cu “blogger”, am o teorie/ipoteza
in legatura cu asta.
10. O
teorie/ipoteza strans legata de partea cu “bautor de bere”, singura afirmatie
cu care sunt de acord. Emil bea bere. Uneori, bea bere fiarta. Bea bere
inconjurat de oameni. Cu cat mai multa bere cu atat mai multi oameni.Uneori
m-am intrebat cum de sunt atatia. Sunt putin invidioasa pentru numarul
invitatilor de la ziua lui. Cum se face ca are asa multi? Prieteni?
Simplu! Emil povesteste. Este un
povestitor innascut. Daca mergi cu el la bere o sa-ti povesteasca cate-n luna
si-n stele. Cel mai adesea despre ce s-a intamplat in facultate, despre bunicul
lui si toate rudele indepartate,
despre prietenii lui, despre scandaluri, FIFA, sport, bere si legi. Da, legi.
Ca doar nu facu Dreptu’ degeaba.. De fapt, nici nu e nevoie sa mergi cu el la
bere. Cand are ceva de povestit te suna. Te suna sa-ti spuna ca i-a venit
tableta, te suna sa-ti spuna cum a gresit ora la care trebuia sa fie la teatru,
te suna sa-ti povesteasca ce-a mai scris pe blog. Cand ii vezi numarul pe
ecranul de la telefon cauta-ti castile. Pentru ca povestea o sa dureze mai mult
de cinci minute.
Sunt curioasa daca cineva alege
sa nu-i raspunda la telefon. Inclin sa cred ca nu. De ce? Pentru ca, in
general, oamenii adora povestile. Cu atat mai mult cu cat o poveste spusa de
Emil nu este niciodata o singura poveste: pe la jumatatea unei povesti a sarit
déjà la a doua si apoi de la a doua o sa iti povesteasca alte doua pana trece o
jumatate de ora, apoi o ora, apoi mai multe .Cand uita ce povesteste isi
imagineaza ca incepe sa aiba Alzheimer si devine putin paranoic. Ca masura de
precautie, cei de la Vodafone ii opresc povestile dupa doua ore. Dar, nu-i
nimic, consolati-va de mici, pentru ca el are cate un numar pentru fiecare
retea.
Problema nu va fi niciodata lipsa
unei povesti. Problema va fi intotdeauna lipsa timpului. Pentru ca unii dintre
prietenii lui s-au grabit sa se angajeze si sunt la birou de la 9 la 5, Emil
s-a hotarat sa-si faca blog. Cel putin, asta e teoria/ipoteza mea: daca nu are
cui sa povesteasca ceva in timp real, el povesteste pe blog. Pe bloguri.Plural.
Restul lumii poate sa citeasca alta data.
De ce citeste lumea ce scrie el? Pentru ca,
spre deosebire de el, cititorii lui chiar sunt narcisisti. Vor sa stie daca
intr-una din povestile lui se spune ceva despre ei. Indiferent daca sunt
sociologi care-si serbeaza ziua de nastere, swingeri in cautare de cluburi,
divortati, prestatori de masaj erotic sau mamici care isi cauta carucior pentru
nou nascuti, Emil le va spune cate ceva despre ei in povestile lui. Informatii,
pareri, scandaluri, impresii. “Cu de toate”, cum s-ar spune. Asta da “greutate”
blogurilor sale. Cautam povestea noastra, a mea, a ta, a lui, a ei. Din
imtamplare, facem parte din povestea
lui. “Si restul e can can”. Sau… history (mai nou)
His story. Tot una .
Narcisistilor ce sunteti!
Suntem!?
