Hello hello,
Pentru postarea de astazi vreau sa va aduceti aminte de un basm din copilarie. Daca nu ma insel se numeste "Fata mosului cea cuminte" si este un basm cules de Petre Ispirescu. In aceasta poveste eroina, ca sa se casatoreasca cu imparatul, trebuie sa i se infatiseze "nici imbracata, nici dezbracata; nici calare, nici pe jos; nici mancata nici flamanda". Asa ca fata se duce la curtea imparatului calare pe o capra, invelita intr-o haina transparenta, mancand seminte si ii castiga admiratia imparatului pentru felul in care a raspuns la cerintele sale.
Ei bine, exista o legatura intre fata mosului cea isteata si moroi, adolescenti, someri, studenti , logodnici si copii din burticile mamicilor. Legatura aceasta este asemanarea de stare : "starea liminala". O stare de "nici asa , nici asa", parte din ceea ce numim "ritualuri de trecere" . Moroii/stafiile nu sunt nici vii ,nici moarti ; adolescentii nu sunt nici copii , nici adulti; somerii nu sunt angajati, nici intretinuti; studentii sunt independenti si nu prea; logodnicii nu sunt casatoriti dar nici singuri; copilasii din burticile mamelor sunt nenascutii dar vii etc...
Mi-am dat seama de propria stare liminala cand treceam strada. De obicei trec strada in viteza. Nu conteaza ca e semaforul verde, ignor sfaturile ofiterilor de circulatie si ma grabesc. Ieri mergeam incet: stang, drept, un pas, doi pasi. Cand am ajuns pe partea cu Angst mi-am dat seama de ce treceam strada in viteza. Nu-mi placea trecerea de pietoni. Nu-mi placea trecerea in sine. Mi-era frica de o mica "stare liminala".
Acum sunt intr-o increngatura de stari liminale, o mega stare liminale :) am terminat cu examenele de la master dar nu mi-am dat dizertatia , am terminat cursul de masaj dar inca nu sunt terapeut, am incetat contractul de munca dar nu sunt somera, am terminat cu scoala dar inca sunt asigurata la un medic de familie, nu sunt singura dar nici nu am ajuns doamna, nu sunt langa familie dar nici langa straini, nici macar nu ma pot hotari in ceea ce priveste viitorul apropiat. Nu vreau sa ma angajez dar nici starea asta sa dureze prea mult..
Cel mai bun lucru de facut este sa-mi petrec starea asta ambigua cum stiu mai bine
Asa ca m-am apucat sa citesc pentru noua tema de dizertatie. Apoi m-am gandit ca e mai bine sa ma ajut putin si sa citesc despre invatarea rapida. De la invatarea rapida am facut cunostinta cu NLP. De la NLP am gasit o carte despre afirmatii. Inca un link de la cartea cu afirmatii m-a dus la grafologie. Asa ca mi-am facut cont pe un site si mi-am schimbat litera K si T (ca sa nu mai aman lucrurile si sa am o relatie mai buna cu autoritatea). Am inceput sa fac o lista a lucrurilor neterminate si in fiecare zi imi citesc pentru examenul CPE si pentru cursul de design. Cand mai prind lumea pe acasa mai gatesc sau mai fac un masaj. Mi-am facut chiar cont pe facebook pentru ca fac o recenzie la Socialnomics. Citesc Writing in style, Three cups of Tea si m-am apucat si de SPSS.
Demult nu m-am simtit asa implicata. Plus ca am atatea de facut incat am reusit sa ma trezesc devreme zi de zi. Fara sa fie neaparat "obligatie de serviciu"
Asa ca acum, daca m-ar intreba cineva ce sfat as da tuturor , n-as putea spune decat "nu va mai grabiti" . Gasiti starile ambigue din viata de zi cu zi si profitati de ele cat mai mult :)
Pentru postarea de astazi vreau sa va aduceti aminte de un basm din copilarie. Daca nu ma insel se numeste "Fata mosului cea cuminte" si este un basm cules de Petre Ispirescu. In aceasta poveste eroina, ca sa se casatoreasca cu imparatul, trebuie sa i se infatiseze "nici imbracata, nici dezbracata; nici calare, nici pe jos; nici mancata nici flamanda". Asa ca fata se duce la curtea imparatului calare pe o capra, invelita intr-o haina transparenta, mancand seminte si ii castiga admiratia imparatului pentru felul in care a raspuns la cerintele sale.
Ei bine, exista o legatura intre fata mosului cea isteata si moroi, adolescenti, someri, studenti , logodnici si copii din burticile mamicilor. Legatura aceasta este asemanarea de stare : "starea liminala". O stare de "nici asa , nici asa", parte din ceea ce numim "ritualuri de trecere" . Moroii/stafiile nu sunt nici vii ,nici moarti ; adolescentii nu sunt nici copii , nici adulti; somerii nu sunt angajati, nici intretinuti; studentii sunt independenti si nu prea; logodnicii nu sunt casatoriti dar nici singuri; copilasii din burticile mamelor sunt nenascutii dar vii etc...
Mi-am dat seama de propria stare liminala cand treceam strada. De obicei trec strada in viteza. Nu conteaza ca e semaforul verde, ignor sfaturile ofiterilor de circulatie si ma grabesc. Ieri mergeam incet: stang, drept, un pas, doi pasi. Cand am ajuns pe partea cu Angst mi-am dat seama de ce treceam strada in viteza. Nu-mi placea trecerea de pietoni. Nu-mi placea trecerea in sine. Mi-era frica de o mica "stare liminala".
Acum sunt intr-o increngatura de stari liminale, o mega stare liminale :) am terminat cu examenele de la master dar nu mi-am dat dizertatia , am terminat cursul de masaj dar inca nu sunt terapeut, am incetat contractul de munca dar nu sunt somera, am terminat cu scoala dar inca sunt asigurata la un medic de familie, nu sunt singura dar nici nu am ajuns doamna, nu sunt langa familie dar nici langa straini, nici macar nu ma pot hotari in ceea ce priveste viitorul apropiat. Nu vreau sa ma angajez dar nici starea asta sa dureze prea mult..
Cel mai bun lucru de facut este sa-mi petrec starea asta ambigua cum stiu mai bine
Asa ca m-am apucat sa citesc pentru noua tema de dizertatie. Apoi m-am gandit ca e mai bine sa ma ajut putin si sa citesc despre invatarea rapida. De la invatarea rapida am facut cunostinta cu NLP. De la NLP am gasit o carte despre afirmatii. Inca un link de la cartea cu afirmatii m-a dus la grafologie. Asa ca mi-am facut cont pe un site si mi-am schimbat litera K si T (ca sa nu mai aman lucrurile si sa am o relatie mai buna cu autoritatea). Am inceput sa fac o lista a lucrurilor neterminate si in fiecare zi imi citesc pentru examenul CPE si pentru cursul de design. Cand mai prind lumea pe acasa mai gatesc sau mai fac un masaj. Mi-am facut chiar cont pe facebook pentru ca fac o recenzie la Socialnomics. Citesc Writing in style, Three cups of Tea si m-am apucat si de SPSS.
Demult nu m-am simtit asa implicata. Plus ca am atatea de facut incat am reusit sa ma trezesc devreme zi de zi. Fara sa fie neaparat "obligatie de serviciu"
Asa ca acum, daca m-ar intreba cineva ce sfat as da tuturor , n-as putea spune decat "nu va mai grabiti" . Gasiti starile ambigue din viata de zi cu zi si profitati de ele cat mai mult :)
