joi, august 12

Lume, lume, soro lume!

Dragi oameni,

Va adresez aceaste cateva randuri in speranta ca veti avea rabdarea sa imi raspundeti la urmatoarele intrebari. Precizez ca setul de itemi de mai jos nu face parte dintr-o serie de dubii existentiale dar este important pentru mine sa identific mai multe raspunsuri posibile in cautarea celei mai plauzibile explicatii. Prin urmare, apelez cu incredere la imaginatia si bogata experienta de viata cu care va creditez,

A dumneavoastra indatorata etc etc etc

Text as follows

1.Ce motive poti avea ca la 40 C sa porti maieu pe sub camasa si sa dai aerul conditionat din camera la temperatura de 24 C?

2. Poate c r i z a justifica asocierea a doi cersetori? Daca da, care ar fi motivul principal?

3. Care este cel mai important lucru din viata ta?

4. Dabuleni sau Labuleni?

5. Care ar fi suma minima pentru care ai/ati ucide?

6. Care este varianta corecta: a) sa iti iei credit la banca pentru apartament cand ai salariu minim pe economie sau b) sa cumperi zilnic ziarul in speranta ca ti se va plati intretinerea?

7. Cu ce trebuie sa te lauzi mai intai la "intalnirea de 10 ani de la terminarea scolii generale"?

8. Obiecte care incap in valiza. Litera K?

9. Care este numele de tigan al lui Emil Boc?

10. Death, taxes and cellulite?


Va multumesc anticipat,

Monica

Tuturor oamenilor care nu au uitat sa caute raspunsuri si la alte intrebari decat cele referitoare la imbogatirea rapida

joi, august 5

Banking?

Oricine poate juca o miuta cu baietii dar nu oricine stie sa-si aleaga o racheta. Presupun ca la asta s-au gandit cei din departamenele de Marketing si PR ale BCR-ului. Spre deosebire de sportul rege, cel alb va avea mereu mai mult prestigiu chiar daca singurul element de comparatie ales este echipamentul in sine. Ca sa nu mai vorbim de tribune, spectatori, comportament, atitudini, caracteristici demografice ale fanilor. Inteleg motivele ce sustin asocierea de brand. Inteleg si ca sponsorizarea Romanian Open trebuie sa fi fost o decizie importanta pentru ca, nu-i asa, este vorba de un singur eveniment anual si pentru a avea impact trebuie sa investesti timp. Iar timpul costa! Money first. Timpul trece oricum :)In fine, poate nu ar trebui sa ma agit prea tare asupra faptului ca, din motive de sponsorizare, evenimentul se numeste BCR Romanian Open. Banca inainte de tenis. Doar nu e vreo noutate. Cum spuneam, daca la fotbal exista "Divizia A Ursus" si "Cupa Romaniei Timisoreana" de ca sa nu fie "BCR Romanian Open". Corect? Corect!

Acum ca trecu ceva timp din '93 de cand tot se baga bani in contul sportivilor veni si momentul sa se culeaga roadele investitiei. Dupa ditamai campania de promovare , aproare doua decenii!, ia sa vedem cu ce ne surprind promoterii BCR? Cu ce ne gadila imaginatia si cu ce ne astampara pofta si setea de slogane? Domle' ,pentru dumneavoastra, unu' sec! Ia poftiti la BANKING! ooo Banking? Suuuper, vreau si eu Banking..Da,auzi, nene, nene ... Nenea jucatoruuul! ce e aia Banking?

Pai, nenea nu ma poate lamuri. Asa ca am intrat pe net sa inteleg ce grozavie mishteau o fi aia Banking. Pe romaneste, servicii bancare pentru persoane cu stare.
Daca cititi definitia de pe site-ul BCR sa cautati doar la PRIVATE BANKING.. ca ala "la comun" nu exista..Buun, de aici hai sa ne imaginam chestii. Voi cand va ganditi la lucruri private pe care le fac oamenii bogati ce va trece prin minte? Si voua? Da, si mie! Bun, acum cuplati imaginea aia cu Bankingul de la BCR. Ce rezulta?
Propriul meu exercitiu de imaginatie ofera urmatoarea imagine: El, prosper om de afaceri afltat intr-o sedinta privata cu o persoana feminina siliconata si deloc celulitica, eventual buzata excesiv, parfumata extravagant si inchilotata de la Triumf. El, dornic de o satisfacere imediata, ca doar trebuie sa se intoarca la birou!, se apropie languros si o saruta pe gat (cica acolo pupa oamenii care inseala :D) Asa.. Si se pupa , si se pupa, si se ating.. si iar se ating. Apoi, la un moment dat tipa se opreste, il indeparteaza se uita la el cu gene senzuale de caprioara si ii sopteste tandru : "Auzi iubi, da' tu cu cine faci Banking"? Si el.. "Lasa banking-ul acum. Acum fucking.. Fucking first, banking later! OK, pisi?"

Vi se pare asa departe de adevar? Mie nu prea. Sa va spun si de ce. Am fost la banca acum vreo doua saptamani. Ne-a venit ideea sa ne cumparam teren pentru casa. Acum, cand suntem tineri si ne asteapta o viata intreaga de munca. Ma duca la banca frumusel, e drept ca nu era BCR, si fac o cerere de creditate. Nu, nu din aia reala ci doar o proba. O incercare, o mica fantezie :) Ma intreaba cat vreau. Pai, zic eu, sa fie rotund, pune si tu 50 000 euro, ca cu mai putin nu faci nimic.. Cica trebuie sa ai ipoteca peste 10 000. Pot sa pun terenul ala de il cumpar ipoteca? Nu? ok. pai, hai sa zicem ca vreo 60 000 euro ipoteca (cat sa fie apartamentul de la Motru) Bun. Next: casatorita nu sunt, bunuri personale nu am, lucrez de putin timp, locuim cu parintii - cam asa ceva- , salariu .. pune o suma mai rotunda .. click click clik. Doriti si grafic de rambursare? E gratis? ok, vreau. Print.
Rezultat: se aproba doar 23 000 euro, pentru 50 000 euro trebuie avans 9 000 , creditare pe 10 ani, DAE 7,9 si rata la banca creste progresiv. Rata lunara: 261 euro

Ei bine, cum vi se pare? Asta cica ar fi Baking. Nu stiu daca e Private pentru ca v-am dat si datele. Dar, eu sunt persoana fizica si am interactionat cu banca. Adica am facut banking. Vorba vine.. Cred ca m-au cam fucking!

miercuri, august 4

Can't touch me ..

Abia cand ajung acasa si trec in revista ce mi s-a intamplat pe parcursul zilei imi dau seama ce viata am ajuns sa am... Acasa imi dau seama ca lumea tipa la mine, ca nu sunt la inaltimea asteptarilor, ca nu ma incadrez, ca nimeni nu are o parere buna despre ce fac, ca exista persoane care au inceput sa se intrebe daca, intr-adevar, sunt capabila sa iau decizii normale si sanatoase..Home sweet home se destrama de la ora 21.30 pana la 23.

Na, si de la 12 noaptea incepe alta bazaconie: ma chircesc in brate, ma gudur putin, ma pisicesc vreo cateva clipe, imi gasesc loc pe perna, ma mai intorc de doua ori si inchid ochii. Aparent, nimic interesant. Practic, parca as respira liniste. Pa pa! griji, bye bye! ganduri rele, sayonara! suparare. Toate sunt asa departe! si nu-i nevoie sa pleci pe Marte, Uranus sau Venus.. O clipa de liniste si o usa spre lumea mea secreta. Guess what? Aici, totul este lumina..

duminică, august 1

Cotul curbei

In anul 2 de facultate mi-am facut arborele genealogic. 113 persoane din cinci generatii. Ce vreau sa spun cu asta? Doua lucruri: 1) in familia mea nu prea le avem cu sofatul si 2)arborele genealogic trebuie refacut

1. In familia mea nu prea le avem cu sofatul. Din cinci generatii doar cea a verisorilor mei s-a incumetat sa se aseze la volan. Exceptie fac doi unchi de la Sibiu. Tatal meu nu suporta mirosul de benzina si nu se pricepe la cabluri si instalatii electrice in caz ca se intampla ceva pe la carburator. Nu ma intrebati de ce ii era gandul la carburator. Pur si simplu, daca se spunea ceva rau despre masini tot timpul era din cauza carburatorului..
Asa ca s-a lasat de cursurile de soferie. Apoi am facut sedinta de familie si am zis sa invete mami. Mami a zis ca nu se incumeta pentru ca ii e frica. Fratele meu a incercat sa ia permisul dar n-a luat sala pentru ca si-a pierdut buletinul. Cica.. In fine, am avut o masina- Dacia alba cu nr GJ 01 GTA - dar am dat-o la fier vechi. Si acum, dupa cinci ani, ma intreb daca nu cumva ne-am luat masina doar pentru ca toata lumea care era cineva avea masina.. Cercetari sociologice confirma faptul ca,in anii comunismului, posesia unei masini era marca de status social.
Bine, noi am luat masina cand eram eu in generala dar metehnele si perceptiile sociale sunt stabile..

Ajunsaram in anul 2010. Uite-ma intr-o masina in drum spre mare. Nu e masina mea si nu eu sunt la volan. E masina lui Dan si o conduce cu incredere. Incredere inseamna 165 km pe Autostrada Soarelui : pentru ca era liber si aveam detector. Asa..Trecem de autostrada si ajungem la o portiune plina de curbe. CurBE, sa fim intelesi :)

Nici nu stiu cum a inceput discutia dar a continuat asa :

Dan: Ia spune-mi ce curba e aia care vine? La dreapta sau la stanga?
Era curba periculoasa cu mai multe semne si toate aratau "<".
Si eu, foarte sigura, zic: "Curba la stanga"
Dan: Cum curba la stanga? Aia e curba la dreapta
Monica: Cum sa fie curba la dreapta? Tu nu te uiti la cotul curbei?
Dan: La cotul curbei? Cum adica "cotul curbei"?
Monica: Cotul curbei e cand te uiti la semn si stii cum e curba. Unde e semnul ascutit acolo e curba. Ca la numere."
Dan: Adica fac la stanga sau la dreapta?
Monica: Ai facut deja la stanga
Dan: E curba la dreapta si fac stanga..
Monica: De ce sa-i zici curba la dreapta cand tu te duci la stanga, cum iti spune cotul curbei?
Dan: Daca te uiti la drum o sa vezi ca se face o curba la dreapta.E ca o bucla pe partea dreapta a drumului.
Monica: Ca o bucla.. Las ca stiu ce e aia curba, nu trebuie sa-mi explici. Pai si pe tine ca sofer te intereseaza unde e bucla sau cum e curba?
Dan: Bucla E curba. E curba la dreapta
Monica: Cum sa fie curba la dreapta cand tu faci la stanga. Ca de aia e cotul curbei, ca sa intelegi unde se ingusteaza drumul. E ca si cand te uiti la cot: unde e cotul e drumul mai ingust si acolo faci curba. Degeaba zici tu de bucla ca bucla inseamna ca se largeste drumul. Dar, pe tine, dragul meu, scumpul meu, te intereseaza unde se INGUSTEAZA drumul. De aia trebuie sa te uiti la cotul curbei
Dan: Lasa-ma cu coatele tale. Voi acolo la Oltenia numai in termeni de coate intelegeti lucrurile..
Monica: Ei, na, ce sa zici si tu acuma.. Cand nu intelegi ceva din ce zic imediat zici de Oltenia.Cand te vezi prins la colt imediat o dai cu oltenii.Faci si tu ca taica-miu. Cand e o dilema sau ceva si nu gaseste raspuns zice "Asa a a vrut Dumneazeu" si gata! Problema rezolvata. Asa si tu cu Oltenia..
Dan: Lasa-ma ca aici esti dusa rau. Auzi la ea, curba la stanga...
Monica: Of, de ce nu vrei sa intelegi..? Eu zic de cotul curbei, ca pe tine asta te intereseaza ca sofer. Cine ti-o fi dat permisul ala nu stiu
Dan: Ia sa vedem daca iti dau TIE permisul..
Monica: Ce-mi trebuie permis. Ca doar ..
Dan: Ca doar ma ai pe mine..
Monica: Vezi ca stii.
Dan: Nu-mi vine sa cred ca ai zis ca e curba la stanga..
Monica: Hai, lasa-ma, ca stim noi cum interpretezi tu "prioritate de dreapta" . Ca tot timpul ma intrebi cum e prioritatea
Dan: Creierul meu nu poate sa priceapa cum ai zis tu ca e curba la stanga
Monica: Eu am creierul altfel decat al tau. Si stiu ce e aia prioritate de dreapta. La fel cum stiu ce e aia cotul curbei

Na! ce sa spun, lung e drumul pana la mare si ceva trebuie sa vorbesti.Daca va ganditi ca drumurile din Romania nu sunt sigure pentru ca exista discutii din astea stati linistiti. Nu mi-am luat permisul! Gusturile nu se discuta dar perceptiile da :) Chiar sunt curioasa daca sa ma mai obosesc sa fac scoala de soferi. E clar ca am propria perceptie asupra lumii :P

2) Am amintit de arborele meu genealogic pentru ca am descoperit ceva interesant. Cautam rezultatele examenului de admitere de la UMF. Nu de alta dar fratele meu si-a dat seama ce vrea sa faca cu viata lui dupa trei ani de conta la Spiru. Nu m-am descurcat prea bine pe site-ul lor si am cautat numele pe Google. Ei bine, ce credeti ca am descoperit? Pe un site figura arborele genealogic al familiei mele. Cu numele lui tati, mami si frate-miu . Dar, surpriza! Eu nu eram acolo. Pe mine nu m-a trecut la familie... Fratele meu nu are sora. How lame is that? Si eu i-am scris o pagina intreaga despre viata lui in povestea mea cu arborele..
I confess myself disappointed

joi, iulie 8

Fiecare cu preferatii lui

Am Neptun in Capricorn in aspect cu Soarele si Luna-n Pesti :) Asta inseamna ca am unele convingeri personale de neclintit, traiesc o bogata viata interioara si -cica- ar trebui sa am o legatura speciala cu muzica. N-am mai cantat "corespunzator" din clasa a 7a, cand mergeam la cor, iar in clasa a 9a imi amintesc ca Adina, prietena mea, se mira de ce nu pot canta "Think twice" de la Celine Dion -doar eram la vocea-ntai!- Ei, pana la urma am cantat "Torn" - Natalia Imbruglia si a iesit ok partea cu Miss-ul . Nu conteaza, daca as canta ca Celine Dion probabil nu as scrie asta acum.. As fi in concert !

Anyway, revenind la legatura mea cu muzica. Ascult muzica pentru ca imi poate schimba starea de spirit. Muzica ma linisteste si nu cred ca as putea trai o viata fara sunet. Daca ar fi sa aleg intre vaz si auz, nu as alege vederea. Aparentele inseala dar o voce este inconfundabila. Plus,pe zi ce trece imi dau seama ca gravitez instinctiv catre oamenii care au un timbru vocal placut. Corelatia (logica?)este foarte simpla: zbieri/tipi/urli/vorbesti nazal/ai o voce prefacuta iti dau ignore.On the spot! Sau plec din camera. Cand am fost la gradinita- pentru lucrarea de disertatie- era acolo o fetita care isi astupa urechile de fiecare data cand educatoarea facea observatii. I totally get that! Mai mult, daca vad un tip si mi se pare ok, nimic special, apoi aflu ca stie sa cante la chitara ii creste cota cu vreo 3/4 puncte asa.. Ca sa nu mai spunem de alti "artisti". Been there, done that! Dar, sa nu divagam..

M-am testat pe Facebook sa vad cum ma descurc cu muzica. HA HA HA HA Cica sunt Music Expert. Ca sa vezi.. Nu, stati linistiti, nu s-a adeverit nicio predictie astrologica.Sunt olteanca, dar stiu cand sa nu-mi chem laudatorii .. Cel mai tare ma doare ca am stat 2 ore sa raspund la intrebarile alea si acum nu ma pot bucura. Am aceeasi perceptie ca la un examen pre-disertatie. De ce mi-a dat nota aia? De ce nu mai putin? La fel si aici: cum de m-au facut astia Expert? Cu 63% raspunsuri corecte? in 4.9 secunde timp mediu de raspuns? Doar pentru ca am avut rabdare si intuitie? Plus, am observat cateva reguli

1. When in doubt, pick Korn
2. Shakira, Britney spears si Justin Timberlake save the score
3. Thank God I like Coldplay, Nickleback si Creed!
4. Moby- Porcelain - everytime
5. The Offspring is game

You try it and see :) Cius

Ps: Emil si Dex. Scuze ca n-am raspuns dar nu-mi place sa pierd si trecea timpul repede :)

luni, iunie 28

Shopping si blasfemii

Sunt cam suparata pe Doamne Doamne asa ca ne vedem foarte rar in ultima vreme. Prin urmare, pana cand ancorez iarasi in spiritualitate, ma joc putin cu "ma liberte de panser". Cu alte cuvinte, am devenit o pricinoasa: nu-mi convine nimic si critic tot ce misca.Unde mai pui ca incep sa plang din senin si vreau s-o zbughesc la sanatoasa, eventual intr-o lume in care sa nu dau nimanui socoteala. Din pacate lumea aia nu se lasa usor de gasit si raman blocata in realitatea asta calda-rece cu sanse de furtuni si inundatii.

Ieri am fost sa caut un cadou. Dupa patru ore de amenteala printre rafturi m-am dat batuta: nici tu cadou, nici shopping therapy, nici voie buna, nici multumire de sine ca am facut vreo afacere. Doar o rochie putin atinsa la metrou, nervi cat cuprinde, dureri de picioare si stare de oboseala generalizata.. Nu era mai simplu daca nu trebuia sa cumpar nimic? Cine a inventat hainele si shoppingul? Ce vrajitoare? Ce japita? Ca om bun si asezat cu siguranta nu era!

Si tot bolborisind asa ma vad la metrou oftand pentru vremuri in care nu era important ce marca de blugi aveai sau daca parul tau este "domesticit" si in concordanta cu normele sociale ale vremii. Pentru vremuri mai naturale cand omul era in comuniune cu natura etc etc..

And then it hit me! Daca stai putin sa te gandesti,ce-i mai grav? Ca Adam a mancat din marul ala, bata-l vina? Sau ca si-a dat seama ca e gol? Marul cu siguranta nu i-a placut -am putea spune ca "i-a stat in gat" - dar consecinta majora a gestului sau, izgonirea din Rai, o simtim de fiecare data cand mergem la shopping. Ne dam seama ca suntem goi si ne apuca rusinea. De-aici se dezlantuie iadul: oamenii se calca in picioare pentru reduceri, se impopotoneaza cu materiale sintetice, isi vopsesc unghiile verde fosforescent, isi cumpara pantofi cu platforma, fac orice ca sa arate mai mult sau mai putin a oameni! Stai sa te gandesti daca oare nu-i pacat ca prin rusine am ajuns sa fim "fiinte sociale"? Acum, daca ar fi sa sucesti situatia biblica, sociologic vorbind, oare pomul ala nu era un pom de reguli sociale? Si faptul ca pleci din Rai nu e un inceput de anomie? HA HA, se vede ca imi place ceea ce am invatat

Anyway, am venit acasa si am zis ca ma linistesc daca fac o baie si citesc o carte. Baie n-am mai apucat sa fac dar am citit Tony Buzan si i-am gasit Visual mind pe net. Acum e pe desktop dar nu e asa de stralucit pe cat mi se parea. Tot navigand, ghici unde ajung? La diferenta dintre partea stanga a creierului si cea dreapta.

Am crezut ca e vreo facatura: de asta mi se pare mie lumea un chin! Traiesc inconjurata de oameni "de creier stanga"! Eu sunt dreptace 70%, cu Secventialitatea cel mai putin domniant aspect. (Probabil de aia sar de la una la alta). Inclin sa cred ca Raiul era cand oamenii gandeau cu partea dreapta..

Iata lista cu atribute, poate sunteti de acord:

http://www.angelfire.com/wi/2brains/right.html

On se voit demain :)

vineri, iunie 25

Perceptie

Eu sunt scunda, el e mai inalt.Eu sunt satena, el e brunet. El e mamos, eu am nevoie de satiu personal. Eu cred in instinct, el planifica. Mie imi place sa ma plimb noaptea pe strazi, lui ii place ziua la gratar. Eu vreau sa citesc,el ar iesi la bere. Eu sunt dezastru, el n-ar lasa o picatura de suc sa ajunga pe masa. Mie nu mi-e frica sa o iau de la capat, lui nu-i plac inceputurile. Eu cred ca este un timp pentru toate, el crede ca timpul trece. Eu pictez, lui nu-i place sa scrie. Eu sunt sociolog si el inginer. Eu vreau o camera rotunda, el vrea plan patrat. Eu vreau pereti cu office borduri si vise, el vrea rafturi suspendate. Eu vreau sa aranjez casa Feng Shui, el vrea sa schimbe usa cand acolo e Cinci Galben. Eu am trei perechi de pantaloni, el 57 camasi. Eu vreau sa pun dulapul de-ndoarselea, el nu-l poate deschide altfel. El e rational, eu sunt idealista. Eu caut jobul perfect, el vede doar rutina. As putea pleca si din tara, el nu se vede decat in Bucuresti. Eu abia vorbesc cu fratele meu, el tine legatura cu verisorii din tari straine. Eu nu-i sun pe ai mei asa des, el vorbeste zilnic cu ai lui. Eu sunt "salbatica", el e Chief.
El cauta perfectiune, eu nu pot trai fara adaptabilitate.

Nu vreau sa fiu vierme!

I can't get no .. sleep

Sunt atat de obosita incat imi simt tamplele grele. Am incercat deja sa ma bag in pat, mi-am luat si pijamalele, am aranjat cearceafurile : totul ca sa fie somnul cat mai bun. Si na! uite ca nu dormi asa cum iti asterni. Mi-am pus la plesnit niste floricele de la Mogy ( ca stiu sigur ca trb 3 minute la micro) si mi-am stors doua grepfruit-era sa zic grefe- in loc de vin alb. Nu m-am uitat daca sunt filme, dureaza prea mult.. Incerc cu un articol sau un eseu, poate ma ia somnul. La stiri am incercat sa ma uit dar intru in panica : vine potopul si eu nu stiu sa inot..

Hai sa incercam putin mind dumping.. poate dorm si eu o tzara in seara asta.
Favorite topic: senzatia de copleseala si cum sa scap de ea. Simplu, ma gandesc ca sunt la Boca si ma dau in leagan. Deja mi-am pus poza pe telefon cu leaganul de la par. Ce inspirata am fost cand am facut cadrul asta. Oricum, daca tot s-au inventat telefoanele cu camera atunci macar asa sa il folosesc pe al meu. Sunt curioasa daca salcamii pe care i-am plantat cu ai mei au rasarit. Stai, stiu sigur ca au rasarit pentru ca avea mami grija de ei. Dar oare sunt in linie dreapta sau ne-am muncit degeaba cu sforile si cu masuratorile.. Simt nevoia sa ma dau pe leagan si sa scap de toate grijile. Sunt ingrijorata de: faptul ca nu o sa avem concediu vara asta si ca de aici va fi izvor de scandal. Apoi, trebuie sa ma gandesc cum sa scriu articolele alea si daca vor iesi bine. Mai e si proiectul cu educatia care tot in toamna trebuie sa inceapa. In septembrie este conferinta aia de la SACR, poate ajung si eu cu un mic eseu, exact de ziua mea! Ca si anul trecut cand am avut prezentarea la ICCV cu Miriam. OF, iar o sa fie ziua mea.. Ce aiurea ca mai trece un an! Cred ca anul asta se implinesc cinci ani de cand am fost intrebata pentru prima data (in mod serios, adica la un interviu) unde ma vad peste cinci ani.. Well, here I am :) still standing. Nu ma intreba unde sunt ca sunt peste tot. Imprastiata. Intrebarea ramane daca vreau sa fiu mai focusata. HA HA . Oare ce sa insemnea asta? Ma tem ca daca ma centrez pe un singur lucru ajung sa fiu obsedata. Nu-i de-ajuns ca mi se fixeaza in minte lucruri si nu scap de grija lor decat dupa ce le termin, one way or the other? Nu, imi trebuie cel putin trei subiecte la care sa ma gandesc. Unul este prea putin si risc sa patesc ca in clasa a treia. Atunci am dat o lucrare la matematica (super simpla de alt fel) si eu m-am impotmolit la primul exercitiu si tot timpul alocat lucrarii nu am facut altceva decat sa iau exercitiul de la capat si sa rup foaia cand greseam. A fost prima si ultima data cand au chemat-o pe mama la scoala in calitate de parinte (oricum era profesoara la scoala unde am invatat). Cine oare imi mai da mie o alta "lucrare" cum s-a intamplat in clasa a 3a? Clar ca nu mai sunt privilegii psihologice de genul asta, mai ales ca am trecut si de perioada adolescentei.. Ce alta scuza as mai putea avea. So, bottom line: cel putin trei subiecte de medidat, las deoaparte grija de concediu- zarurile bla bla- si maine o sun pe mami sa o intreb de salcami si daca mai este leaganul meu acolo. Intre timp, somn usor Monica si bafta maine!

joi, iunie 24

Short attention span

Buna seara,

Astazi am vorbit despre scopuri, interese si despre masura in care eu imi cunosc interesele sau am capacitatea de a-mi cere drepturile. Macar de m-as fi dus la un training.. dar nu! era doar un birou prea alb cu doar doi oameni :) Nu ma intrebati cum s-a rezolvat toata povestea. Nu ma intrebati cum de am vorbit o ora intreaga cand venisem penru o replica de cinci secunde. Stiu doar ca mainile lui spuneau alta poveste.. My kind of story

In alta ordine de idei, Bucurestiul este minunat la ora noua seara. Am mers pe jos pana la Universitate si apoi cu 336 pana acasa. Un tip a incercat sa ma agate la Universitate (funny). Wild Horses si Supergirl sunt cam depasite, ce-i drept, dar In a manner of speaking este balsam pentru suflet!

Mai am timpane si inca par functionale. Acum totul s-a invaluit in liniste :)

Shopping/to do list pentru tomorrow: baterie de ceas, factura de telefon, cafea la Festival 39, Asteptarea sau Noapte buna copii,vorbit cu cei de la Vodafone şi work happily ever after

Oare o sa ma invat minte vreodata?

vineri, iunie 18

@teren

Mi-am gasit "teren". Era si timpul! Prea lunga starea asta liminala. Sase luni si ceva(!)
Un mic amanunt : ma tem ca abordarea mea initiala asupra lumitelor acestei lumi nu a fost cea mai inspirata. Simt ca am incalcat toate regulile posibile. Cred ca sunt privita ca o ciudatenie. Sunt atat de preocupata sa observ totul in jurul meu incat uit de mine si de ce trebuie sa fac. Cred ca daca imi mai iau o avertizare pot sa-mi iau adio de la clubul Frumusica. Tineti-mi pumnii sa rezist macar un an.

Un lucru este clar: am avut dreptate! Am avut dreptate cand am spus ca orice lucru ce mi se intampla este exact ce trebuia sa se intample. Oricat de dezamagita ar fi mami,indiferent de cat de entuziasmat este tati, mi-am gasit exact lucrul de care aveam nevoie. Si, spre bucuria mea,cei pe care aveam nevoie sa-i intalnesc sunt aici.

Este prea devreme pentru declaratii de dragoste, dar am gasit pe cineva cu aceeasi "secret life" :)

Mai vorbim

sâmbătă, mai 22

Toată lumea e de porc



Întotdeauna am crezut că atunci când ai o dilemă trebuie doar să priveşti mai atent in jurul tău şi soluţiile apar. Cumva, din senin, sunt acolo langă tine. Trebuie să mărturisesc că după ce am desfiinţat mitul cu "bărbaţii şi porcii" m-am intrebat dacă nu cumva m-am grăbit (partea cu "puţintică răbdare" nu mi-a ieşit niciodată !) . Iată dilema mea : există ceva mai substanţial dincolo de exclamaţii patetice in momente de tulburare emoţională? Nu vreau să-mi retrag cuvintele ci doar să atrag atenţia, incă o dată, asupra unei expresii consacrate: "bărbaţii sunt porci" . Este vreo urmă de adevăr aici? No offense, guys! / Să nu fie cu supărare domniilor voastre :)

De unde să începem? Păi, hai să incepem cu filmele, apoi trecem la cărţi şi in final la interpretări. Aţi văzut filmul Babe? Da, filmul ăla cu purceluşul care vorbeşte cu oile şi le convinge să se strângă in ţarc. Porcul cel mic care devine "porc ciobănesc". Ei bine, ştiaţi că s-au folosit 48 de dubluri pentru eroul pricipal? De ce ? Simplu: porcii cresc repede. Babe trebuia să rămână un purceluş dragălaş pe tot parcursul filmului pentru ca povestea să aibă priză la public. Vă imaginaţi un mătăhăloi de porc umflat, plin de şunci şi grohăind care să alarge după oi? Nu! Babe trebuie să rămână intotdeauna mic şi drăgălaş, un alintat, un babe, un bebe..

Dacă vă amintiţi, Babe a fost un film cu audienţă generală, nici măcar AP-ul obişnuit nu a fost postat. Mamici, părinţi, copii, bunici, căţel, purcel(ha!) : toată familia l-a putut urmări. Desigur, fiecare reţine ce-i place mai mult . De exemplu, eu am ţinut minte fraza referitoare la "ideile care nu-ţi dau pace" pentru că mă identific cu situaţia asta. Dezvolt fixaţii pe anumite idei şi până nu le duc la capăt nu mi-e bine. Uite si cu lucrarea de dizertaţie . Mi s-a năzărit pe volumul lui James Fin Gardner şi de câteva luni bune tot adun materiale sa pot explica mai bine ciudaţenia asta de carte : "Poveşti corecte politic de adormit copii". Merita? Vedem peste puţin timp. Cert este că nu ma pot gândi la altceva şi gasesc tot felul de conexiuni intre ceea ce citesc si ceea ce se intâmplă in timp real.

Iată ce am găsit prin căutările mele bibliografice. Articolul lui Sophie Mills, Pig in the middle publicat in jurnalul Children's Literature and Education, nr 31, vol 2, 2000. Nu ştiu dacă este rudă cu C. Wright Mills dar Sophie Mills are gene de om deştept şi un doctorat in literatura clasică de la Oxford. Pentru o primă lucrare in afara "zonei de siguranţă" a clasicilor articolul este unul reuşit. Sunt analizate cinci cărţi pentru copii care abordează subiectul legăturii dintre om şi porc. Concluzia? Porcii sunt materiale didactice excelente pentru a explora teme legate de tranziţia umană, in special pentru trecerea de la copilărie la viaţa de adult. "Umanitatea" porcilor şi trecerea bruscă de la "animal de companie" la "carcasă" permite acestor animale să exprime, la nivel simbolic, temerile legate de tranziţie iar la nivel empiric prezenţa lor constantă in viaţa oamului asigură confortul psihic necesar unei astfel de transformări.

Poveşti despre porci şi transformare avem chiar aici la noi in .. ogradă. Nici nu trebuie să ne uităm prea departe : Povestea porcului a lui Ion Creangă este plină de transformări care mai de care mai fantastice dar in final morala se referă la importanţa indeplinirii ritualurilor căsătoriei şi cumătriei. Porcul, aşadar, este vehicul pentru întîrirea unei norme sociale:o modalitate prin care se explică cum şi de ce este bine să fii in rândul lumii. Un alt exemplu este poezia lui Marin Sorescu -Ignatul- in care se exprimă deopotrivă legătura copiilor cu "purcelul.. mic cât o găină", transformarea lui Guiţ in şorici şi norme sociale in legătură cu tăiatul porcului : " "Aia de nici n-au tăiat porc" - asta inseamnă că umbli/Gol/ Cea mai mare mizerie şi-un început de stricare a sufletului/Te-ai păgânit! Te-ai păgânit! Tu nu tai porcul. "

Dacă v-a luat gândul şi vă amintiţi de scandalul legat de normele europene privind sacrificarea porcilor sau aţi auzit că ultima fitză,in materie de pitziponceală, este să-ţi cumperi micro-porc drept animal de companie stati fără grijă. Aveţi perfectă dreptate : intre tratamentul porcilor şi trendurile in societate este un paralelism total. Cherchez le cochon! şi vedeţi in ce lume trăiţi.
Prin urmare, poate care afirmaţia că "bărbaţii sunt porci" lasă loc unei interpretări legate de transformare. Indrăznesc să cred că se referă la partea finală a transformării porcine. Există o diferenţă de nuanţă intre "porcule!" şi "porcuşorule". nu-i aşa? Depinde cum interpretaţi această nuanţă. Cât priveşte partea cu sexualitatea, ei bine, trecerea de la copilărie la viaţa adultă este marcată si prin acest aspect. Vă las pe voi să alegeţi interpretarea convenabilă...
Desigur, un alt set de dileme porneşte de la această curiozitate : de ce bărbaţii nu zic "toate femeile sunt scroafe"? :)) Dar asta e altă mâncare de ..porc :)

joi, mai 6

Barbatii si porcii

Ieri a fost "Ziua Barbatului". Intamplator, a fost sarbatoare si petru mexicani asa ca deja 2 motive au fost punctate pentru "un pahar cu baietii". Ma intreb oare cati au avut norocul sa li se aprobe "scutirea" despre care se vorbea la TV, avand in vedere faptul ca ieri a fost miercuri- cea mai productiva/aglomerata zi a saptamanii . 1 din 5? 1 din 10? Anyway.. fiecare cu norocul lui

Am adus in discutie aceasta sarbatoare pentru ca vreau sa impartasesc o mica teorie pe care o am in legatura cu o fraza des folosita la adresa barbatilor. Da, ati ghicit, azi voi discuta despre asemanarea barbatilor cu porcii. Sunt sau nu barbatii niste porci?

Nu-mi amintesc ca vreun barbat din cercul meu de prieteni sa-mi fi impartasit preferinta pentru persoanele de acelasi sex. Prin urmare, daca nu am auzit, pana acum, un barbat exclamand exasperat "Barbatii sunt niste porci" acest lucru se explica prin solidaritatea de grup.

In shimb le-am auzit pe fete. Cel mai adesea, exclamatia cu pricina e urmata de un potop de lacrimi, efuziuni aleatorii de sentimentalisme, explicatii scoase din context, revenire obsesiva la situatia care a determinat atitudinea inversunata iar ca incununare a eforturilor de mininamalizare se rosteste o peroratie profund feminista despre inutilitatea barbatilor. In cele mai grave cazuri, sfarsitul crizei personale consta in exprimarea dorintei de a-i vedea , pe toti!, intorsi in vaginul originar. Da, cand suntem nervoase barbatii sunt niste porci si nimeni nu ne poate convinge altfel!

Trebuie sa tineti cont si de faptul ca in momentele respective nu judecam rational. Daca am fi mai mult sub influenta emisferei stangi , fara indoiala ne-am da seama ca acuzatiile de sexism si misoginism sunt nefondate atunci cand ii asemanam pe barbati cu porci. De ce?

Sa ne aducem aminte: ce sunt porcii? Animale domestice care stau intr-o cocina si isi petrec ziua mancand , grohaind si dormind. De asemenea, in cele mai multe cazuri, porcii sunt castrati. Pardon, "privati de organele genitale" . Teoretic, porcii nu se gandesc la sex : n-au cu ce/de ce. Sau, daca se gandesc la sex o fac atunci cand dorm. Cand sunt in stare de veghe mananca. Nimeni nu s-a intrebat daca porcii mananca pentru a scapa de dorinte carnale. In fine, sa nu-l bagam in oala pe Freud! Ce rost are sa complicam lucrurile? Tipic feminin! Cum se explica atunci asemanarea barbatilor cu porcii?Poate Napoleon din romanului 1984 si-a angajat un PR-ist sa le faca porcilor faima de misogini si obedati sexuali ...

Ceea ce ma surprinde este faptul ca barbatii nu se apara in fata unei astfel de exclamatii. Imi imaginez gama de raspunsuri variind de la "Fah, proasta draq .. tu ai vazut un porc in viata ta" pana la "Te rog draga, nu-mi insulta sensibilitatea din cauza unor complexe personale"
Mai mult decat atat, este relativ usor sa transformi insulta asta intr-un adevarat "force field."
Cum? Simplu. Stiti bancul cu diferenta dintre un barbat casatorit si unul celibatar? Nu? Ei bine, "Care e diferenta dintre un barbat casatorit si unul singur? Barbatul singur se duce acasa si zice: Of, aceeasi mancare! Mai bine ies la agatat. Barbatul casatorit se duce acasa si zice: Of, aceeasi femeie. Mai bine ma duc sa mananc". Doamnelor/domnisoarelor/fetelor, care dintre acesti barbati are mai multe sanse sa se comporte ca un adevarat porc? Force field-ul ar actiona cam asa : Daca "barbatii sunt porci" atunci ,nu te supara, dar probabil ca nu-i inspiri cu nimic altceva..


In final, pentru a nu fi acuzata de lipsa de solidaritate pentru propriul meu gen/sex voi mai spune doar atat : Nu mai folositi aceasta expresie! Este lipsita de originalitate , nerelevanta, folosita cu exagerare si fara rezultate vizibile!

Daca nu va puteti exprima altfel dezaprobrea fata de barbati folositi drept tap ispasitor (ha!) un alt animal.

Iata o idee sub forma unui banc:

"Ursul, lupul si magarul erau la barul din padure. Ursul zice:
-Hei barman, da o bere. Vreau sa ma duc la ursoaica-n seara asta s-o fac fericita.
Apoi da comanda lupul:
- Hei, barman, baga doua beri la baiatu'. Am si eu o lupoaica acasa..
In sfarsit, vine si randul magarului.
-Bre, vreau si eu o cinzeaca. Una mica asa..
Curiosi, ursul si lupul se uita la magar:
- Bine, mah, n-ai si tu o nevasta la tine in staul?Nu vrei sa se simta si ea bine?
-Ei, eu vreau doar sa-mi sclipeasca putin ochii.. "








vineri, aprilie 30

Poate ca functioneaza

M-am uitat din nou pe site-ul INS. Nu de alta dar l-am pus ca home page dupa intamplarea cu pricina. Am fost placut surprinsa de faptul ca , la afisarea rezultatelor finale ale concursului, s-a precizat ca doar primii 8 candidati vor fi, pana la urma, angajati.

Poate am si eu 1% credit pentru treaba asta. Go , go , gadget victory dance

La cucaracha, la cucaracha
Ya no puede caminar
Porque no tiene, porque le falta
Una pata par andar

Ps: cand ma plictisesc cand "Un elefant se legana / Pe panza de paianjen / Si pentru ca ...

sâmbătă, februarie 20

Cum imi petrec starea liminala

Hello hello,

Pentru postarea de astazi vreau sa va aduceti aminte de un basm din copilarie. Daca nu ma insel se numeste "Fata mosului cea cuminte" si este un basm cules de Petre Ispirescu. In aceasta poveste eroina, ca sa se casatoreasca cu imparatul, trebuie sa i se infatiseze "nici imbracata, nici dezbracata; nici calare, nici pe jos; nici mancata nici flamanda". Asa ca fata se duce la curtea imparatului calare pe o capra, invelita intr-o haina transparenta, mancand seminte si ii castiga admiratia imparatului pentru felul in care a raspuns la cerintele sale.

Ei bine, exista o legatura intre fata mosului cea isteata si moroi, adolescenti, someri, studenti , logodnici si copii din burticile mamicilor. Legatura aceasta este asemanarea de stare : "starea liminala". O stare de "nici asa , nici asa", parte din ceea ce numim "ritualuri de trecere" . Moroii/stafiile nu sunt nici vii ,nici moarti ; adolescentii nu sunt nici copii , nici adulti; somerii nu sunt angajati, nici intretinuti; studentii sunt independenti si nu prea; logodnicii nu sunt casatoriti dar nici singuri; copilasii din burticile mamelor sunt nenascutii dar vii etc...

Mi-am dat seama de propria stare liminala cand treceam strada. De obicei trec strada in viteza. Nu conteaza ca e semaforul verde, ignor sfaturile ofiterilor de circulatie si ma grabesc. Ieri mergeam incet: stang, drept, un pas, doi pasi. Cand am ajuns pe partea cu Angst mi-am dat seama de ce treceam strada in viteza. Nu-mi placea trecerea de pietoni. Nu-mi placea trecerea in sine. Mi-era frica de o mica "stare liminala".

Acum sunt intr-o increngatura de stari liminale, o mega stare liminale :) am terminat cu examenele de la master dar nu mi-am dat dizertatia , am terminat cursul de masaj dar inca nu sunt terapeut, am incetat contractul de munca dar nu sunt somera, am terminat cu scoala dar inca sunt asigurata la un medic de familie, nu sunt singura dar nici nu am ajuns doamna, nu sunt langa familie dar nici langa straini, nici macar nu ma pot hotari in ceea ce priveste viitorul apropiat. Nu vreau sa ma angajez dar nici starea asta sa dureze prea mult..

Cel mai bun lucru de facut este sa-mi petrec starea asta ambigua cum stiu mai bine

Asa ca m-am apucat sa citesc pentru noua tema de dizertatie. Apoi m-am gandit ca e mai bine sa ma ajut putin si sa citesc despre invatarea rapida. De la invatarea rapida am facut cunostinta cu NLP. De la NLP am gasit o carte despre afirmatii. Inca un link de la cartea cu afirmatii m-a dus la grafologie. Asa ca mi-am facut cont pe un site si mi-am schimbat litera K si T (ca sa nu mai aman lucrurile si sa am o relatie mai buna cu autoritatea). Am inceput sa fac o lista a lucrurilor neterminate si in fiecare zi imi citesc pentru examenul CPE si pentru cursul de design. Cand mai prind lumea pe acasa mai gatesc sau mai fac un masaj. Mi-am facut chiar cont pe facebook pentru ca fac o recenzie la Socialnomics. Citesc Writing in style, Three cups of Tea si m-am apucat si de SPSS.

Demult nu m-am simtit asa implicata. Plus ca am atatea de facut incat am reusit sa ma trezesc devreme zi de zi. Fara sa fie neaparat "obligatie de serviciu"

Asa ca acum, daca m-ar intreba cineva ce sfat as da tuturor , n-as putea spune decat "nu va mai grabiti" . Gasiti starile ambigue din viata de zi cu zi si profitati de ele cat mai mult :)










luni, ianuarie 25

De ce nu faci un curs de pitzipoanca?

                 Un alt subiect demn de "presiuni sociale" este cel al casatoriei. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc acum.  Faza cu  casatoria m-a dus cu gandul la alte cele. Haideti sa va povestesc ce si cum. Am fost intrebata intr-o conversatie relativ recenta daca m-as casatori  cu un muncitor necalificat. De fiecare data cand mi se cere sa fac o afirmatie transanta in legatura cu credintele si parerile mele personale am observat ca e mai bine sa o dau cotita.

                 Am invatat asta pentru ca, fiind fiica de preot , toata lumea vrea sa stie daca eu cred sau nu in religie si ce parere am despre Dumnezeu. Nu mi-am gasit inca veleitati de profet si Invatator asa ca presupun ca motivul pentru care oamenii ma intreaba asta este fie acela de a-si exprima sentimente ecumenice fie, din contra, sa respinga "indoctrinarea crestina". O singura data stiu sigur ca m-am ambalat mai mult decat trebuia si de atunci stiu ca in orice discutie cu subiect "sensibil" trebuie sa prezinti si pro si contra. Asa si eu .Intrebare : M-as casatori cu un muncitor necalificat?  Raspuns:Eu cred ca poti gasi dragostea unde nu te astepti. Mai ales daca ar fi frumos, inalt si destept ,da. Dar eu as vrea totusi sa fie asemanator mie, ca doar  persoanele isi aleg partenerii cu acelasi backround social sau cu aceleasi provocari in viata,trebuie sa fie asemanare, cine se aseamna se aduna etc. Nu cred ca a fost un raspuns multumitor dar macar am scapat de interogatoriu. 

             Mai tarziu mi-am dat seama ce prostii am putut sa spun. Din trei  motive. Unu: un barbat care este si frumos si destept si inalt cu siguranta nu are cum sa fie DOAR muncitor necalificat. Sunt sigura ca in societatea de azi cineva va pretui macar una din cele trei calitati indeajuns incat sa-i ofere un statut mai intalt decat "muncitor necalificat".Cu atat mai mult cu cat combinatia asta de termeni aduce cu sine, conform altor studii psihologice,  calitati precum cinste, capacitati de lider, bunatate etc. Asa ca, fie ca pe drept sau nu acel barbat n-o sa fie ultima opinca, cum s-ar zice. Doi: daca ar fi muncitor necalificat prin alegere, asta inseamna ca am avut dreptate la numarul unu si pentru ca nu am fantezii a la doamna Chaterley raspunsul meu ar fi tot negativ. Trei: eu sunt un snob intelectual, asa cu in ruptul capului nu m-as casatori cu cineva care nu s-ar stradui sa-si termine o scoala. 

Culmea e ca mi-am dat seama de asta cand eram la City Grill , la practica de bucatari, si despre o  situatie asemanatoare s-a glumit o dupa-amiza intreaga. Eu faceam aluat de papanasi doar doar sa nu ma puna sa spal vasele. Mai erau doi asistenti de bucatari , unul angajat si altul in practica asa ca avea cine sa faca "munca de jos". Asa ma gandeam pana cand mi-am dat seama cat de snoaba sunt. Da, snoaba. Cum altfel? Si-mi zic, "ce te astepti? sa-ti faca temenele ca ai terminat facultate? Crezi ca-i pasa cuiva ca esti tu sociolog? Aici esti incepator, faci ce ti se spune si gata. " Cea mai faina parte e ca am vazut si reversul medaliei. M-a intrebat cineva unde lucrez. I-am zis ca lucrez la o librarie si a inceput sa rada. " De la librarie la bucatarie" ha ha ha. Am vrut sa-i zic "nene, eu fac asta ca vreau nu ca trebuie asa ca taci din gura si vezi-ti de oale!" Noroc ca m-am abtinut.. 

S-a terminat si cursul de bucatar si acum iar m-am inscris la un curs.De data asta este unul de masaj. Nu i-am mai zis lui Miriam ca iar o sa fie dezamagita. Alor mei nu le-am zis ca mi-am dat banii de bursa pentru un curs de "design interior". Le-am zis ca mi-am luat haine. Nu stiu daca m-au crezut. Mami m-a intrebat daca sigur  mi-am luat haine si nu parfumuri, dar,per total, in aceeasi linie sceptica. In fine, pana in vara nu stau degeaba. Dintre toti cei apropiati mie, Dan e cel mai suprins . Ma ia si la misto ca-l cert ca da milioane pe telefoane mobile cand eu ii dau pe cursuri la care nici nu ma duc zilnic. Si, mai ales, daca tot vreau sa fac cursuri mai bine fac un curs de pitzipoanca. Ca oricum nu se uita nimeni la diplome. El e la resurse umane, ar trebui sa-l cred, dar eu tot ma incapatanez sa fac ca mine.

Intrebarea este :DE CE? Initial am crezut ca perfectionez ceva ce imi place oricum. Imi place sa gatesc, de ce sa nu fac si un curs de bucatari?  Imi place sa fac masaj, de ce sa nu iau si lectii? Imi place sa stau in case frumos amenajate, de ce sa nu invat cum se face? Logic, nu?Plus, ca snobismul meu intelectual s-a simtit flatat de diploma anti-amatorism. Apoi am observat ca lipsesc de la cursuri, ca nu-mi place sa mi se dicteze ca la clasa a 4a si pentru ca insistau ca e un curs care se preda celor cu pregatire minima. Si, iarasi, snoaba din mine nu suporta asta. Am terminat cursul de bucatari si observ ca aceleasi reactii le aveam fata de cursul de masaj. Asa ca tot ma intrebam de ce ma mai chinui in halul asta? Abia cand a trebuit sa-mi justific comportamentul asta mi-am dat seama.

Nu e vorba nici de perfectionare, nici de sentimentul de euforie post-examene, nici de diplomele recunocute de MEC , nici de teama ca intr-o zi o sa se gaseasca un destept care sa interzica antropologia sau sociologia pe motiv de "incompatbilitate ideologica" cu puterile conducatoare. 

Mi-am dat seama ca ma expun voit unui tip de alteritate. Cursurile astea sunt practica mea antropologica. Da, sunt un snob intelectual dar ma tratez. Vad si cum e sa iesi din rutina liniara a invatamantului, vad ca se poate sa te formezi ca om si altfel. Si, cel mai mult, vad ca si ceilalti sunt la fel, tot oameni, chiar daca nu au intrat din prima la facultate sau ca nu-si permit sa faca studii. Sunt tot oameni. Unii poate mai deschisi  decat altii care la 20 de ani se simt "plictisiti" de aceeasi rutina. Chiar din punct de vedere educational, traiesc o alteritate.  Fie ca invat singura, fara sa ma duc la cursuri, fara sa am contact direct cu profesorii, sau ca predomina mai mult practica decat teoria, vad cum e si "altfel". Asta imi place. Altceva. Si, daca ma gandesc mai bine, poate chiar o sa incerc sa devin pitzipoanca. Cine stie ce mai invat? Asa ca daca o sa vedeti vreo schimbare in infatisarea mea , nu va speriati! Sunt tot eu, in postura de  "teren" la purtator :)