Un alt subiect demn de "presiuni sociale" este cel al casatoriei. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc acum. Faza cu casatoria m-a dus cu gandul la alte cele. Haideti sa va povestesc ce si cum. Am fost intrebata intr-o conversatie relativ recenta daca m-as casatori cu un muncitor necalificat. De fiecare data cand mi se cere sa fac o afirmatie transanta in legatura cu credintele si parerile mele personale am observat ca e mai bine sa o dau cotita.
Am invatat asta pentru ca, fiind fiica de preot , toata lumea vrea sa stie daca eu cred sau nu in religie si ce parere am despre Dumnezeu. Nu mi-am gasit inca veleitati de profet si Invatator asa ca presupun ca motivul pentru care oamenii ma intreaba asta este fie acela de a-si exprima sentimente ecumenice fie, din contra, sa respinga "indoctrinarea crestina". O singura data stiu sigur ca m-am ambalat mai mult decat trebuia si de atunci stiu ca in orice discutie cu subiect "sensibil" trebuie sa prezinti si pro si contra. Asa si eu .Intrebare : M-as casatori cu un muncitor necalificat? Raspuns:Eu cred ca poti gasi dragostea unde nu te astepti. Mai ales daca ar fi frumos, inalt si destept ,da. Dar eu as vrea totusi sa fie asemanator mie, ca doar persoanele isi aleg partenerii cu acelasi backround social sau cu aceleasi provocari in viata,trebuie sa fie asemanare, cine se aseamna se aduna etc. Nu cred ca a fost un raspuns multumitor dar macar am scapat de interogatoriu.
Mai tarziu mi-am dat seama ce prostii am putut sa spun. Din trei motive. Unu: un barbat care este si frumos si destept si inalt cu siguranta nu are cum sa fie DOAR muncitor necalificat. Sunt sigura ca in societatea de azi cineva va pretui macar una din cele trei calitati indeajuns incat sa-i ofere un statut mai intalt decat "muncitor necalificat".Cu atat mai mult cu cat combinatia asta de termeni aduce cu sine, conform altor studii psihologice, calitati precum cinste, capacitati de lider, bunatate etc. Asa ca, fie ca pe drept sau nu acel barbat n-o sa fie ultima opinca, cum s-ar zice. Doi: daca ar fi muncitor necalificat prin alegere, asta inseamna ca am avut dreptate la numarul unu si pentru ca nu am fantezii a la doamna Chaterley raspunsul meu ar fi tot negativ. Trei: eu sunt un snob intelectual, asa cu in ruptul capului nu m-as casatori cu cineva care nu s-ar stradui sa-si termine o scoala.
Culmea e ca mi-am dat seama de asta cand eram la City Grill , la practica de bucatari, si despre o situatie asemanatoare s-a glumit o dupa-amiza intreaga. Eu faceam aluat de papanasi doar doar sa nu ma puna sa spal vasele. Mai erau doi asistenti de bucatari , unul angajat si altul in practica asa ca avea cine sa faca "munca de jos". Asa ma gandeam pana cand mi-am dat seama cat de snoaba sunt. Da, snoaba. Cum altfel? Si-mi zic, "ce te astepti? sa-ti faca temenele ca ai terminat facultate? Crezi ca-i pasa cuiva ca esti tu sociolog? Aici esti incepator, faci ce ti se spune si gata. " Cea mai faina parte e ca am vazut si reversul medaliei. M-a intrebat cineva unde lucrez. I-am zis ca lucrez la o librarie si a inceput sa rada. " De la librarie la bucatarie" ha ha ha. Am vrut sa-i zic "nene, eu fac asta ca vreau nu ca trebuie asa ca taci din gura si vezi-ti de oale!" Noroc ca m-am abtinut..
S-a terminat si cursul de bucatar si acum iar m-am inscris la un curs.De data asta este unul de masaj. Nu i-am mai zis lui Miriam ca iar o sa fie dezamagita. Alor mei nu le-am zis ca mi-am dat banii de bursa pentru un curs de "design interior". Le-am zis ca mi-am luat haine. Nu stiu daca m-au crezut. Mami m-a intrebat daca sigur mi-am luat haine si nu parfumuri, dar,per total, in aceeasi linie sceptica. In fine, pana in vara nu stau degeaba. Dintre toti cei apropiati mie, Dan e cel mai suprins . Ma ia si la misto ca-l cert ca da milioane pe telefoane mobile cand eu ii dau pe cursuri la care nici nu ma duc zilnic. Si, mai ales, daca tot vreau sa fac cursuri mai bine fac un curs de pitzipoanca. Ca oricum nu se uita nimeni la diplome. El e la resurse umane, ar trebui sa-l cred, dar eu tot ma incapatanez sa fac ca mine.
Intrebarea este :DE CE? Initial am crezut ca perfectionez ceva ce imi place oricum. Imi place sa gatesc, de ce sa nu fac si un curs de bucatari? Imi place sa fac masaj, de ce sa nu iau si lectii? Imi place sa stau in case frumos amenajate, de ce sa nu invat cum se face? Logic, nu?Plus, ca snobismul meu intelectual s-a simtit flatat de diploma anti-amatorism. Apoi am observat ca lipsesc de la cursuri, ca nu-mi place sa mi se dicteze ca la clasa a 4a si pentru ca insistau ca e un curs care se preda celor cu pregatire minima. Si, iarasi, snoaba din mine nu suporta asta. Am terminat cursul de bucatari si observ ca aceleasi reactii le aveam fata de cursul de masaj. Asa ca tot ma intrebam de ce ma mai chinui in halul asta? Abia cand a trebuit sa-mi justific comportamentul asta mi-am dat seama.
Nu e vorba nici de perfectionare, nici de sentimentul de euforie post-examene, nici de diplomele recunocute de MEC , nici de teama ca intr-o zi o sa se gaseasca un destept care sa interzica antropologia sau sociologia pe motiv de "incompatbilitate ideologica" cu puterile conducatoare.
Mi-am dat seama ca ma expun voit unui tip de alteritate. Cursurile astea sunt practica mea antropologica. Da, sunt un snob intelectual dar ma tratez. Vad si cum e sa iesi din rutina liniara a invatamantului, vad ca se poate sa te formezi ca om si altfel. Si, cel mai mult, vad ca si ceilalti sunt la fel, tot oameni, chiar daca nu au intrat din prima la facultate sau ca nu-si permit sa faca studii. Sunt tot oameni. Unii poate mai deschisi decat altii care la 20 de ani se simt "plictisiti" de aceeasi rutina. Chiar din punct de vedere educational, traiesc o alteritate. Fie ca invat singura, fara sa ma duc la cursuri, fara sa am contact direct cu profesorii, sau ca predomina mai mult practica decat teoria, vad cum e si "altfel". Asta imi place. Altceva. Si, daca ma gandesc mai bine, poate chiar o sa incerc sa devin pitzipoanca. Cine stie ce mai invat? Asa ca daca o sa vedeti vreo schimbare in infatisarea mea , nu va speriati! Sunt tot eu, in postura de "teren" la purtator :)
